Căutare

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră – Horatiu Malaele

La bibliotecă ca la cafenea

1200x1200_carti

În fuga telecomenzii, bine mânuită așa cum îi stă bine unui bărbat serios, undele ei căutând emisiuni sportive cu importanță familiară, m-am oprit pentru câteva minute pe satira și umorul oferite-n reluare, strâmbături bașca urlete în prime time, alea ale lui Bendeac ceva cu puii mei, ai tăi și ai altora ce se uită la umoristică. Era tocmai faza în care doi cocalari și o pipiță erau îndemnați de o altă tipă mai normală să intre într-o librărie de cărți. Ca imediat, simandicoasa cu tocuri de cinșpe și cu mers de divă să leșine instantaneu de la aerul îmbibat de culturalism aflat printre mii de cărți, iar cei doi fini cunoscători ai activităților dâmbovițene de cea mai joasa speță să se lovească căzuți în cur de zidul imaginar ce despărțea ofensiv niveluri de inteligență.

Faza asta mi-a adus aminte brusc de o întâmplare petrecută la biblioteca orașului, instituție de cultură pe care o frecventez săptămânal de cititor asiduu ce sunt, patru, cinci cărți fiind terminate de mine scoarță pe scoarță cât aș clipi din ochi. Și clipesc des, dă-mă naibii! De fapt, vin la bibliotecă cu a mea soție, care, în Continuă lectura „La bibliotecă ca la cafenea”

Cum se mențin oamenii tineri? Mi-a spus o vrabiuță în dimineața asta

descc483rcare

Mă plimbam acum câteva ore prin parc, dimineață fiind în zorii soarelui răsare, doar eu dornic de a-mi încărca bateriile deja mirosind a încinse de viață. Nu sunt duracell, din fericire. Îmi târâiam pașii, eu și încă doi pensionari ce discutau aprins pe tema șefului la cuțite, eu și măturătorii ce dădeau repetitiv mătura pe asfaltul ud. Ce poți să observi într-un parc în care doar pescărușii țipă zburând în cercuri deasupra apei în căutare de hrană? Ce poți să admiri dimineața pe alei, când doar foșnetul pomilor și bucuria florilor te înconjoară?

Ai tendința de a deveni sentimental. Normal. Nu tu un privit de fund mămică tânără cu dotare, nu tu câteva eleve majore, a se ține cont, care să chiulească de la ore, nimic de genul care să ma scoată din contemplarea primăverii. Asa că, în lipsă de altceva, privindu-i pe cei doi bătrânei pe care îi cunoșteam de altfel, mi-a sărit Continuă lectura „Cum se mențin oamenii tineri? Mi-a spus o vrabiuță în dimineața asta”

Când o femeie spune nu vreau, nu vreau rămâne

pocaitiva2

Ah, ce părere ți-ai făcut tu, băiatule ce crezi, că eu, tipa cumințică, imediat am să-ți cedez, este chiar adevărat că de sex tu debordezi, da, simt pe undeva pe jos că mă și intimidezi.

Sunt o fată cu bun simț, nu chiar o fată mare, dar știu foarte bine cum se stă în apărare, trei fundași centrali și încă doi pe bandă, iar la mijloc doi închizători ce așteaptă a mea comandă.

Te rog să-ți scoți și limba eu abia de mai respir, cum se poate Continuă lectura „Când o femeie spune nu vreau, nu vreau rămâne”

De ziua fericirii ar trebui să fiu fericit cu ce am. Nu vreau mai mult.

happiness

Azi este ziua fericirii. Degeaba. N-am bani îndeajuns să trăiesc precum Alain Delon, gagicarul anilor ’60, după care femeile oftau ca după o sută de metri garduri prin patul lui, n-am yacht-ul lui Abramovici, balșoi miliardar, să mă lăfăi cu gagici trăite-n puf de pinguin siberian, n-am mașinile lui Țiriac, comunist pervers, care să atragă tinerețea feminină dornică de o mustață întoarsă vârtos între picioarele lor fine, n-am bani nici să trec Avenida Paulista din São Paulo, dar să mai fiu și fericit.

Apoi, aș fi vrut să fiu fericit când m-aș fi lăfăit într-un palat de cleștar care să arate bunăstarea mea lumii întregi, cu valeți, cu dame, cu popi careu, cu un as de treflă care să-mi cadă la ceas de seară, cu mobilă din aur masiv care să strălucească a splendoare în pasiunea mea pentru bogăție, cu bufoni luați de prin politica Continuă lectura „De ziua fericirii ar trebui să fiu fericit cu ce am. Nu vreau mai mult.”

Cantina de partid a MAI. Mâncați, futu-vă-n gură!

17361949_1924789897751098_5945826413273810678_n

Polițiștii au dat-o zilele trecute pe grevă, bravo lor și s-o mai dea din când în când, poate așa mai aflăm cam cum se mănâncă adevărat de ieftin prin structurile extrem de binevoitoare ale celor care ne conduc. 1000 de polițiști au ieșit pe străzi urlându-și deznădejdea, ceilalți vai mama lor de pârliți au rămas acasă ascunși de frica atât de temutului sistem, cel care poate exclude orice intrus care nu ar fi de acord cu mafia care încă se mai practică la nivel de structură polițienească. Miliția există încă, cel puțin la nivelul celor cu ceafa groasă care impun tacit o Cosa Nostra specifica locului.

Dracu, a trebuit să vină Godină de la Brașov, bun băiat, fie vorba între noi, să ne arate ce prețuri se practică la cantina MAI, cantină la care de obicei servesc masa generalii cu burți acoperite de cămăși albe scrobite care n-au prins toată viața lor un infractor.

Ce avem astăzi la masă?, parcă îl și aud Continuă lectura „Cantina de partid a MAI. Mâncați, futu-vă-n gură!”

Cine a zis că primăvara nu există nefericire?

rain-girl

M-am întâlnit ieri cu o fostă colegă de clasă, amândoi pe drum de ploaie înțoliți în umbrele cu protejare de a anotimpului revărsare de ape. Față în față ea ieșind dintr-un oarecare magazin, eu tocmai călcând în ditamai băltoaca în care nu avusesem plăcerea să intru. Am ridicat capul către cer dorind să zic ceva de bine, dar privirea ei blajină m-a oprit la timp. N-avea rost să mă pun rău cu El dintr-o din nimica toată.

Întrebările alea gen pe care le pui când te revezi cu un cineva pe care nu-l mai văzuseși de mult, cu un ce faci? de ambele părți, că ai dracu ani ce au trecut dar noi n-am îmbătrânit deloc și banalități vagi din cutia cu amintiri scoase. Și iar, când neavând ce sa mai zici, ploaia tot făcându-și loc printre lăcașuri numai de ea știute, mai îl pui încă o data pe ce faci? repetitiv tot uitându-te primprejur ca s-o tai spre treburile ce te așteaptă ale naibii de urgente ce sunt.

Ee, și chiar atunci, simți că nu mai poți face un pas care încotro Continuă lectura „Cine a zis că primăvara nu există nefericire?”

Bărbaților de vârsta mea cu dedicație

oglinda-barbat_article-main-image

Vă uitați întrebători dacă ați îmbătrânit cumva atunci când vă priviți în oglindă? Vă uitați atent la orice fir de păr alb apărut, ridurile expresive ce dau tonalitate chipului vostru sau fizionomia feței mai dură odată cu trecerea anilor? Sunteți nedumeriți? Vă apropiați de ea și vă ziceți în gând încurajator, gura are încă aceleași linii senzuale, ochii sunt la fel de vii în culoarea lor, viața arde încă nerăbdătoare pe chipul vostru? Sunteți convinși?

Dăăă-vă-n gât!Nu credeți că îmbătrâniți! Atâta timp cât vă simțiți bine în pielea voastră, atâta timp cât sunteți dornici și vreți să simțiți adierea vântului în aventură sau razele soarelui în distracție, iubiți pătimaș viața la maxim! Nu îmbătrâniți, doar vă ofiliți. Ca florile.

Și tot uitându-mă în oglindă apăsat, mi-a trecut încurajându-mă. Păi ce? Mă las așa ușor la ani? Mi-am adus aminte de masculinitatea bărbatului, de tenul lui sensibil și dur în același timp, ăla dornic de rafinament cu aromă de bambus și citrice orientale. Continuă lectura „Bărbaților de vârsta mea cu dedicație”

Trebuie să-i regăsesc iubirea unei femei

descc483rcare-2

Iubirea mi-a fugit din suflet, mi-a declarat o tipă ce stătea pe scaun cu genunchii strânși la gură, privind în gol undeva dincolo de geamul aburit de ploaie. Cum procedăm ca s-o găsim din nou?, m-a întrebat murmurându-mi tristă cuvintele-i mergând în șoapta prin încăpere. Nu le auzeam. Venise la mine într-un acces de furie după o noapte lunga de nesomn, după ce-și căutase dragostea prin toate ungherele casei, ademenind-o la vedere numai prin chemări înduioșătoare.

Chiar nu își dădea seama cum de o scăpase fără să simtă nimic, încerca să-mi povestească cum, stând la televizor cu o ceașcă de cafea aburindă în mâini, uitându-se la ultimul episod din Bahar viață nu mai știu cum (nu-mi stătea capul la seriale melodramatice) auzi ușa trântindu-se și pași pierduți pe casa scării. Cum, cu inima bătându-i în piept, ieși afară în picioarele goale (brrr, pe timpul ăsta?, am gândit imediat în timp ce paharul cu vodca mi-l duceam la gură)căută în dreapta și stânga strigând-o, urlând după ea. Iubirreeee!, doar glasul ei răsuna prin vântul rece ce îi îngheța cuvintele în crepuscul!

Ce să-și zic?, am căutat s-o liniștesc. Doar terminasem psihologia și psihanaliza comportamentului femeii la institutul de detectivi Continuă lectura „Trebuie să-i regăsesc iubirea unei femei”

Ce trebuie să spună femeia în timpul sexului ca să-l înnebunească pe bărbat?

646x404

Păi nu știu ce să zic!  Eram cu un amic într-un bar relaxându-ne cu o o bere rece după o săptămână de muncă grea, când, ni s-a ivit ochilor știrea de importanță națională postată de un ziar de can și iar can. Ce trebuie să spună femeia în timpului sexului ca să-l înnebunească pe bărbat?, cam așa suna titlul din ziar. Noi, pudici de felul nostru, fiindu-ne rușine să vorbim de așa ceva, am fi vrut să ducem discuția către un subiect mai elevat, mai pe stilul nostru de contemporani cu Poptămaș. Cine a mai auzit de bărbați vorbind porcos de femei? Acum pe seriozitate zisă.

Din păcate, la masă ni s-a alăturat un alt amic care băuse înainte pe undeva prin alt anturaj, și care avea chef de miștocăreală având ca subiect femeia. Noi, ăștialalți doi, nu și nu, cu nu se poate să bârfim ce avem noi mai scump pe lume, că nu ne permite intelectul și alte câteva motive pe care le-am uitat acum de importante ce erau.

La insistențele prietenului gradele plus făcându-l dezinvolt, el fiind de altfel un mielușel pe acasă, am luat eu primul cuvânt. Am declarat sus și tare, noroc că muzica din bar acoperea declarația mea în trei puncte spusă, că mie Continuă lectura „Ce trebuie să spună femeia în timpul sexului ca să-l înnebunească pe bărbat?”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑