Căutare

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră – Horatiu Malaele

luna

Februarie 2015

Prezentul nostru frumos, al bărbaților

Am simțit-o dar n-am văzut-o adiindu-mi frunze verzi pe lângă-mi dorințele mele, plutea prin’ prejuru-mi întărâtându-mi simțurile ce răscoleau pasiuni cu soarele din amintiri, era acolo, îmi dădea târcoale nebuna ce-și dorea să-mi înnebunească clipa trăită.

I-am făcut semn cu ambele mâini bucuros de reîntoarcerea ei printre suflete de cetățeni, suflete înghețate de iarna-le trecută și nu poți sa pleci suntem reci, iarna ni pe veci, ci concret, bine ai venit primăvară ! Ce ne-ai adus, frumoaso ? Și de ce primăvara e de genul feminin ? De ce primăvara începe cu femeia ? D’aia !

Iubind femeia pură ca apa ce-a ieșit în Continuă lectura „Prezentul nostru frumos, al bărbaților”

Un om, un război, un pseudoziarist

imagesRăzboiul din Ucraina văzut la televizor arată ca dracu în durerea și suferința celor care trăiesc în acele zone trecute prin gloanțe și obuze. Cumplit să fii soldat într-un război al secolului 21, război creat și aprovizionat de oameni care pot decide soarta unor nevinovați culpabili doar pentru faptul ca s-au născut în acea zonă, în acea țară. Trist.

Un om, o soartă. Un om care, doar dintr-o comandă simplă te poate trimite pe tine sau îți poate implica copilul în război, un om cuprins de ură sau de niște ambiții prostești, căruia îi trebuie alimentat orgoliul cu sângele unor tineri care ar trebui singuri lăsați să-și aleagă drumul în viață, drumul liber în pace. Nu-mi place subiectul, cum nu-mi place razboiul, prin urmare, reacționez mai dur revoltat fiind Continuă lectura „Un om, un război, un pseudoziarist”

Trăiesc buze

1497071

 

trăiesc buze pe corpul tău,
simt gânduri pe buzele tale,
te ador pasiune trăită între vechi idile de-o noapte,
te simt printre șoapte de tine păstrate.

privesc ochi pe chipul tău,
simt priviri de iubiri pe chipul meu date,
te ador femeie între perne de nori parfumate,
te miros printre gemete de tine furate.

noaptea ne împresoară brațele aruncate,
după lacrimi de fericire date.

Avem în sfârșit președinte

klaus-iohannis_angela-merkelCând Klaus Iohannis s-a dat jos din mașina de protocol ce tocmai îl adusese în capitala celei mai puternice țări europene, am simțit cum sângele îmi curge românește mai repede în vene. Mândru de mine, nefiind genul care să se emoționeze din orice, am privit foarte onorat gesturile de domnișoară plăcut impresionată ale cancelarului german în prezența impunătoare a președintelui nostru. ( scriam prin 2015. astăzi, într-o zi din 2016, parcă mi-a mai trecut )

Relaționau ajutați fiind de germana comună ambilor, într-o vizibilitate care funcționa la turație maximă datorită limbajului gesturilor lor prietenești, ca și gând, se cunoșteau de ani și ani. Numai protocolul cerut a determinat-o pe doamna Merkel să poarte căștile pentru „a înțelege” limba română atât de elegant expusă urechilor dânsei de un președinte născut, crescut, trăit românește. ( ce euforic eram )

Poate n-am știut că aveam nevoie de un Klaus Iohannis la conducerea țării, poate am fost prea constrânși în propriile concepții învechite despre Continuă lectura „Avem în sfârșit președinte”

Nu-i corvoadă, să moară sutienul meu de necaz

Elena_Udrea-1Bă, da întrebați-mă și pe mine dacă vreau să mă căsătoresc cu Elena, de ce sunteți răi ? Chiar faceți discriminări pe față și nu pe dos, trecând pe lângă mine ca trenul prin Ciulnița pe vremuri, fără să vă opriți și lângă persoana mea amatoare ? Dar ești chiar nesimporc, reporterule ! Așa, mă, în sfârșit ! Băgați-mă în seamă !

Cum ziceam, vreau din toată inima s-o iau pe Elena ca a mea consoartă pe viața ei chinuită, că n-o mai lasă ăștia în pace, sărăcuța ! Îmi doresc, în primul rând, s-o duc în voiaj de nuntă la Amara, pentru a-i arăta nămolul noaptea și, s-o întreb dacă vrea să i-l dăruiesc ca și cado, dovedindu-i toată dragostea mea.

Aș vrea să-i ofer Koh-I-Noor-ul copie fidelă în dar, îl știți mai mult ca sigur, celebrul diamant din lume furat de mine acum ceva timp din seiful unui unic șlefuitor de diamante din Ferentari. Apoi, aș face dragoste cu ea, fără sutien, Continuă lectura „Nu-i corvoadă, să moară sutienul meu de necaz”

Politicianul vibrator

LeloGigiDeepRose_xl-590x404Un trist vibrator ce stătea ascuns printre prosoape și rufe, la fel ca săpunurile străine colecționate de mine pe vremea comunismului, a decis ca într-o seară să fugă din ascunzătoare, a sărit un gard de sârmă și, s-a ascuns pitit în tufe, după care, curajos, a-nceput să strige tare, jos sclavia și tristețea, sus mândria și mândrețea, miting amplu pe cărare, săriți, vor să mă bage-n închisoare, țipă el în gura mare.

Și-a făcut el ce-a făcut, de-a trezit comunitatea ălor Continuă lectura „Politicianul vibrator”

Turneu futsal EURO 2016

Detalii pe linkul Gazetei Sporturilor .

Turneu de futsal in Sala Polivalenta din Calarasi, unde echipa Romaniei va incerca sa se califice la turneul final gazduit de Serbia.

http://www.gsp.ro/fotbal/futsal/calarasi-va-gazdui-o-grupa-de-calificare-la-euro-2016-la-futsal-433786.html

1454705_810375085700265_8846563344321187833_n

Hoția trebuie arsă pe rug, pe rugul de mure

ars-pe-rug

Nici nu vă imaginați cât am hălăduit azi noapte cu vreo doi prieteni prin pădurea deasă, acolo unde întunericul era prezent cu spoială neagră printre copaci și iarba deasă ce băga radios spaima adânc în noi.

Noroc cu Luna ce ne zâmbea ștrengărește dând cu ochiul a clipeală, Luna ce ne-a călăuzit cu lumina ei printre boscheți Continuă lectura „Hoția trebuie arsă pe rug, pe rugul de mure”

E nebun? Ei, aș !

corneliu_vadim_tudor_oana_zavoranu_posedata_b9a30c5827Zic ăștia într-un ziar, precum că Vadim Tudor a luat-o razna, iar nervii lui sunt la pământ. Ei, aș ! Eu am stat de vorbă cu nervii lui acum mulți ani, pe când toți eram tineri cu pletele în vânt de mureau inclusiv nervii vecinilor de ciudă. Nu erau liberi ca noi. I-am cunoscut pe toți ai lui la mare, la Eforie Nord chiar pe faleză. Erau speriați deoarece veniseră pe câmpii fugind de stăpânul lor ca din gură de șarpe veninos, erau îngândurați tăcuți, chiar triști aș spune. I-am luat pe după umeri și i-am învelit cu o pătură veche ce-o țineam aruncată prin mașină, tremurau adânc în emoții cu ochii în lacrimi spunându-mi povestea toată numai ce după îmi scrutaseră încrederea pe fața-mi prietenoasă.

Au fugit din mintea Lui pentru că nu mai rezistau stresului impus de ritmul nebun bamba-la-bamba de zi cu zi. Nu mai făceau față Continuă lectura „E nebun? Ei, aș !”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑