Cupidonii - Fits 2013  -Dragos Dumitru_001Aseară, în timp ce-mi beam liniștit cafeaua cu iz de decofeinizată, atârnând cu un crac pe sub masă privind a puturoșenie la televizorul de pe peretele barului, mi-au atras atenția, fără să vreau bineînțeles, doi tipi la o masă alăturată. Erau matrafoxați, se vedea clar pe fețele lor obosite. Discutau aprins în șoaptă aruncându-și vorbe dure printre dinți, aprigi în confruntarea lor.

M-am apropiat făcându-mă ca nu văd prea bine televizorul, mi-am ciulit urechile mai rău ca baba curioasă ce se uită pe vizorul ușii, ca imediat s-o trag pe ascultare spre rușinea mea de om serios. Deslușeam cu greu cuvintele lor. Spre surprinderea mea limba atârnându-mi de podeaua murdară, i-am prins asupra faptului descoperindu-le identitatea.

Valentin si cu Dragobete se certau pe ziua de 24. Cică ăla, americanul, îi reproșa ăstuia de-al nostru, că s-a băgat peste el atunci în 14, iar acum își cerea și el drepturile pe ziua de azi. Că ăsta, românul, este neserios de nu vrea să-l lase să pasioneze, că e un bețivan notoriu numai cu palincă tradițională fără whisky în repertoriu, că nu dorește replici în engleză și nici inimioare cusute una de alta cu eternul ai lov iu pe ele. Ce mai, scandal !

Dragobete ? Bățos, tăticu ! De, ardelean de-al nostru. Mai că la un moment dat, mi-a venit să intervin pentru că se aprinsese tărâța în ei mai ceva ca flacăra iubirii atât de solicitată de pământeni. Mă abordară într-un târziu după ceva timp de discuții aprinse, pentru a le face o poză în eternitatea prieteniei lor deja stratificată de ceva ani în avantajul dragostei. I-am văzut plecând ținându-se cu manile pe după umeri, încă legănându-și în pași ezitanți săgețile pe spate. Frumoși erau !