Am simțit-o dar n-am văzut-o adiindu-mi frunze verzi pe lângă-mi dorințele mele, plutea prin’ prejuru-mi întărâtându-mi simțurile ce răscoleau pasiuni cu soarele din amintiri, era acolo, îmi dădea târcoale nebuna ce-și dorea să-mi înnebunească clipa trăită.

I-am făcut semn cu ambele mâini bucuros de reîntoarcerea ei printre suflete de cetățeni, suflete înghețate de iarna-le trecută și nu poți sa pleci suntem reci, iarna ni pe veci, ci concret, bine ai venit primăvară ! Ce ne-ai adus, frumoaso ? Și de ce primăvara e de genul feminin ? De ce primăvara începe cu femeia ? D’aia !

Iubind femeia pură ca apa ce-a ieșit în același timp cu soarele la joacă, gingașă ca ăl cea răzbit prin pământ și ger, ghiocelul curajos, pe cea sensibila  în armonie cu natura ce se șterge acum la ochi după-i somnul lung, iubind femeia îndrăgostită, iubind-o pe ea spirituala căreia îi plac poeziile și citatele de dragoste, iubind femeia sociabila cu fericirea, femeia îndrăzneață ! Iubind-o, toate-s perfecte!  Să le sărbătorim, zic !

Ești atât de frumoasă, femeie, încât ți-as așterne la degetele de la picioare protecție ca să nu-ți mai alunece din sandale, ești atât de frumoasă, femeie, încât ți-aș cumpăra sprâncene gata subțiate, unghii deja ojate și buze gata rujate. Te iubesc atât de mult, femeie, încât ți-as aduce în dar o trompetă s-o ai la ușă, o cratiță cu inițialele mele pe ea, plus mâner din piele atașat. Te iubesc atât de mult, femeie, încât du-te în dragostea mea !

You are so beautiful !