DAN IOAN PARVAN - ARESTAT PREVENTIV - TIMISOARA

Suferința a fost și este înduioșarea dusă la extrem, aia care a pus întotdeauna la grea încercare sufletul omului, indiferent de rasă sau naționalitate. Mă refer strict la oameni printre oameni și nu la “animale” crescute totuși la sânul Lui, al atotputernicului. Oricât de hain ai fi sau oricât de inimă rece ți-ar bate în piept, oricât de indiferent ai fi făcându-te că nu vezi răul din jurul tău, suferința își face acolo loc printre sentimentele omului.

Suferința de natură politică, născută și crescută de ani puțini încoace, a apărut ca o necesitate a celor condamnați în a apela strategic la înduioșarea noastră, a telespectatorilor sau a cititorilor de presă. Înfiltrată cu ajutorul neîndoielnic al avocaților moderni, școliți după tactici de diversiune în masă, mari apelanți prin intermediul mass mediei la stratageme făcute să emoționeze prin stoarceri de regrete amare, sau după caz, să ne impresioneze până la lacrimi depuse ad-hoc în contul arestatului.

De la Năstase împușcatul “grav“ cu pușca din dotare, de nici un puști n-ar fi țipat atât de tare după o zgârietura atât de mică, de la Constantinescu gușatu’  un grande porco bolnav de cancer, dar filmat cu țigara în gură la o terasă prin America, până la Elena a lu ‘Udrea și Monica a lu’ EBA, toți au apelat, mai mult sau mai puțin, la diversiuni pentru a ne determina să le compătimim situația în care au intrat de unii singuri și nesiliți de nimeni.

Suferința lor nu ne lasă rece, știm asta, acesta fiind și scopul urmărit de cei în cauză. Suntem oameni și îi percepem ca oameni indiferent de culoarea lor politică, deoarece ea, suferința, face parte din natura noastră, a oamenilor. Și o acceptam așa. Crudă.