1261473694097_f

Dimineața, cu capul adânc în zori. Trezindu-ne, ne mor visele, dar ne renasc visurile. Și totuși, pentru fericire stai la coadă ?! Uneori reînviem vise cu ochii larg închiși. Sau deschiși. Asa că, ne vedem pe calea aerului. Presimt că va fi aglomerație !

 Mă bat norii pe tâmple. Nu-i vreau, așa că-i împrăștii cu o mână imaginară în timp ce-mi caut răsăritul prin casă. Îl zăresc stând cuminte într-un buchet de flori galbene. Le ating și-mi cresc raze în iriși. Mă descătușez de gânduri și-mi fug toate către cireși înfloriți, hamac și-o carte. Le recuperez cu greu, ademenindu-le cu un „în curând”. Între timp, trăim haosul. Mereu între minus și plus, negociind timp pentru noi, când de fapt, timpul suntem noi !

Ieri, am stat din nou de vorbă cu fericirea în stare pură ! Copilița mea, mi-a luat inima în mâini, mi-a sărutat-o așa cum numai ea știe, și apoi mi-a așezat-o cu grijă înapoi, lângă a ei, care bătea frumos în mine ! Nu știu cine aleargă timpul atât de tare, știu doar că amintirile sunt vii ! Și că, tot ce e mai bun, urmează să vina. E singura alinare împotriva trecerii nebunești a timpului. El galopează, dar eu mi-s încăpățânată și rămân mereu în urmă. El, căpcăunul, m-așteaptă ! Apoi, m-aleargă iar !

Ce poate fi mai frumos decât să te gândești că una din cele mai frumoase zile nici nu ți s-a întâmplat încă ?! Și totuși, când te uiți cu bătăi de inimă în urmă, fiecare amintire e unică și de neprețuit în felul ei. Azi e o zi unică, din restul zilelor noastre !

by Mirela Ghita