9885602 (1)

Noapte de primăvară ce tocmai mi s-a lăsat în suflet, cu un moș Ene generos urmat de un vis fortuit, menit să ajute la facerea unei noi dimineți. Și-n vis înfloriseră fluturi. Fluturi și oameni. Zeci, sute, mii, printre gânduri cu păpădii suflate-n adierea erotică a vântului și dorințe abia șoptite să nu li se năruie speranțele. Câțiva maci își încălzeau ochișorii, aruncând ocheade către astrul solar, urzind o poveste numai de ei știută. În eter se simțeau vibrând…suflete. Le puteam simți aura, adulmecând văzduhul.

Nu știu dacă erau suflete de fluturi sau de oameni, dar purtau aripi. Aripi de dor de bine. De dor de frumos. De dor de uman. De dor de viață. De dor de ducă. Alerg desculță către sufletele slobode și-l caut din bătăi de gene și puls pe-al meu. Îl recunosc după cum șade tolănit, cu picioarele cruciș și mâinile sub cap și-și numără fluturii de la „mansardă”. Mulți la număr, prezenți toți. Niciunul lipsă de data aceasta, semn că le place locul. A început înfluturirea lui, iar mie în curând, îmi vor înnebuni salcâmii !

Ce anotimp complex e omul ! Poate fi o toamnă bacoviană în primăvara renașterii la viață, poate fi o vară indiană în plină iarnă sau chiar o iarnă aprigă în vara lui cuptor. Câte zile, atâtea stări, născute din note întregi de a fi. Da, dar inima-i numai una și e-o nebună frumoasă ! În noi se-adună povești nescrise, trăite uneori pe muchie de cuțit, alteori pe mușchiul inimii, chiar în centrul nucleului vieții ! Acolo ni se-ntâmplă furtuni solare și eclipse totale. Suntem diferiți, deși de multe ori avem povești asemănătoare. Doar trăirile-s altfel ! Vorba lui Nichita: ” eu nu sunt altceva, decât o pată de sânge care vorbește ” ! Dacă ar fi să te scrii, te-ai înțelege mai bine, citindu-te ?! Zi primăvăratică s-aveți !

by  Mirela Ghiță