646x404

Amintindu-ne anotimpul ce ți-a răvășit simțurile ani la rând, mai că nu-ți vine să crezi că l-ai întâlnit în nou, la întretăierea dintre verde și cenușiu, dintre rece și cald, dintre speranță și convalescență. Mai că-ți vine să chiui de bucurie, făcând oamenii să se uite la tine ca la un descreierat retrăind ce doar cu un an în urma ai pierdut, regăsindu-l în toată splendoarea lui, mai aproape de tine odată cu trecerea anilor.

Simți că devii mai romantic odată cu momentul prin care timpul se învârte în jurul tău mai repede, de parca ar fi un alergător de cursă lungă ce vrea să termine distanța mai repede spre dezamăgirea ta. Te uiți în jur cuprins de emoția transmisă de cei mulți de lângă tine, nu-i vezi pe toți, ci doar îi simți. Copii țipând a bucurie imprimându-ți fericirea pe chip ca un tatuaj perpetuu, ciripituri din orice neam de păsări trezite la viață de soarele căruia îi mai sclipește hoțoman câte un dinte necăzut încă, trăiești alături de pomi somnoroși ce-și întind oasele trosnindu-le spre verdele ce se zbate să-i cuprindă pe toți, admiri peisaje de parc, de soare, de apă, de plajă, închizi ochii, tragi aer necuprins în piept și te supui. Te supui primăverii !