vant_1_jurnalul_ro_29345800

Leagănă-te vântule cât mai ai timpul la discreție, ca să te ajute în universul tău din care nu vrei să ieși nici chip. Nu înțelegi ! Dai din adierea ta a negativism neînțeles de noi, cei din jurul tău ce te dorim dus în ale tale zări, acolo unde ai fost creat de natură, pendulează-ți ultimile clipe printre privirile noastre nebăgate în seamă de tine, triste aruncări de săgeți ce te vor nimerit în inama-ți rănită de primăvară. Nu te mai vrem!

Fugi ! Balansează-ți pentru ultima oară recile mângâieri peste trupuri înfrigurate trezite din amorțeală căutându-l pe răzvrătitul galben de pe cer, fără tine prin preajmă, vântule, du-te către abisul unde somnul îți va fi locul păstrând anotimpurile reci ca amintire, lasă-te dus binevoitor ghidat de soare acolo și lasă băncile din parcuri fără tine, ia-ne gândurile pustii și șterge-le pentru totdeauna. Lasă-ne să ne jucăm fericiți, noi cu noi și cu natura verde soră. Fugi !