ce-dragoste-nebuna-x_de01a176c73f79

I-ai oferit tot plictisindu-i boticul strâmb ce se mișcă ba cu buza-n sus, ba mai țuguit decât capul lui Oblio, botic roșu ca focul să-i surâdă norocul, ăla de-i stă bine în poză ieșind în evidență mai ceva ca dorsalul maimuții de la zoo ? I-ai adus luna de pe cer chinuindu-te să realizezi scara neputinței de început realizabilă în cele din urmă cu ajutorul cuielor înfipte în inima ta de pârdalnică nebuna, dragostea, luna cu tot cu stele căzătoare la piciorele-i fine date cu o catifea de cremă din praf selenar ? I-ai cântat îmbrăcat în costumul tău de toreador ultima fiță în materie de costumele iubirii, în fir de matase aprigă la mângâiere, i-ai cântat ultimul tango la Paris repetat de zeci de ori spre încântarea localnicilor ce-au aruncat în tine cu flori nemuritoare, i-ai oferit posibilul  și ea tot s-a plictisit ? Dă-o-n gâtu’ mă-sii !  (noroc cu Paraziții )

Ia-o de la capăt, du-te acasă bagă capul sub dușul rece pentru amorțirea simțurilor, sună un prieten bazat care să reziste la litri de bere și povești spuse de tine, spre vărsarea focului aprig ce te străbate al dracu de furios prin vene, înjură porcește vreo doi trei bloggeri bărbați ce-o ard cu simandoceală preferată de femei, îmbracă-te lejerache pentru căzut prin mocirla adevărată, nu ca aia în care ai fost deja, și apoi fă-o lată, toată noaptea cu beție până-n zori. Apoi, ia-o de la capăt, cresc la dude, mamă, mamă !