flori-roz

Și-mi vii tu noapte, obraznic de caldă, îmi vii mereu plecând. Ești mai nestatornică ca primăvara-n luna lu’ Marte. Vii hotărâtă când eu de-abia mă dezmeticesc și-mi pleci când te vreau mai tare ! Mi-ești dragă atunci când ești nebuna și-ți bate luna-n geam. Atunci te iubesc mai abitir, că-mi bate și mie timpul a veșnicia momentului. Și a sete de noi, cu suflete pornite-n aventuri nocturne. Cu harta inimii în minte, escaladăm terestrul pentru-a ajunge la destinație.

Acolo, printre aștri. Și-mi sună tic-tac-ul răvășitor al dimineții, tocmai când dormeam mai bine. Că asta-i rostul lui, să fie inoportun. Dar e bine că e, și e bine că are de ce suna. Și mai ales, pe cine. Îmi iau dimineața-n dinți și mi-o petrec frumos, printre oameni. Îi prefer veseli. Fiți unii.

Toată noaptea mi-au dansat stele perechi după muzica celulelor. Pe ritm de furtună, mi-am ademenit valurile într-un dans febril al minții. Câțiva pescăruși avizi de gânduri cărnoase dau rotocoale în aer, în așteptarea hranei. Cu arcușul minții îmi mânuiesc cântul inimii hrăpărețe, aducătoare de furtuni din senin. Și-apoi, inima, pe note acute de sentimente învolburate, îmi pune mintea la locul ei, îmbrăcată în noi și noi idei. Ascultându-le cântul, mă lovește vara-n adâncuri. Acolo-și dau orele solstițiului și-ale echinocțiului întâlnire. Și ce anotimp frumos răsare ! E … anotimpul meu !

Inflori-v-ar viata frumos !

by Mirela Ghita