Nabucodonosor, regele Babilonului, înțelegând de la constănțeni c-așa este în orașul lor, s-ar răsuci în mormânt când pe-o parte, când pe cealaltă parte, s-ar întoarce și cu fața în jos, dar nu l-ar lăsa carul alegoric care ia fost donat la înmormântare de soțiile sale tinere atunci, acum doar niște mumii simpatice. Faraonul Ramses, belind ochii machiați la televizorul din sarcofag, nevenindu-i să creadă ce se întâmplă, îi dădu doua palme sociabile sclavului ce îi stătea la căpătâi, luă un leu de gât ce răgea a durere el fiindu-i supus pe vecie, ca de necaz, să bea împreună un pahar cu vin roșu.

În baia publica, acolo unde avea obiceiul să se relaxeze ungându-se cu ulei de gâscă tânără, Cezar patricianul rămase mirat cu mâna la falcă, atunci când, vulturul poștaș ce tocmai sosise de peste mări și țări necunoscute, îi aduse vestea tragică de care se temea atât de mult. Marele la stat și gagicarul suprem al Moldovei, Ștefan cel Mare pe numele său, făcu semnul de pauză joc luptă cu turcii, punând centrul palmei stângi peste vârful palmei drepte, toți făcând liniște pentru a-l asculta pe sol cum le spune povestea tristă despre ce i s-a întâmplat primarului Constanței.

Turci amestecați cu români în durere, cu capetele plecate sau tăiate după caz, au ținut un moment de reculegere, ca apoi, să rămână pe veci prieteni pe meleaguri românești. Vestea s-a dus în eter dincolo de orizont, în mormânturi și în amintirea tuturor, Hitler, Ludovic, Suleyman, Cabron, Alex Velea, Loredana, chiar și noi, cei cu distracția la purtător, îl vom regreta pe Mazăre. Viva Mamaia !