5ab79df02d224f83b7a96d37a3cca17d

Ce frumoasă-i viața, simandicoși, acum, în noapte când copiii nu citesc, după, după, na că mi se împleticește asta de dă, ce dă din gură anapoda ca o scroafă de cuvinte indecente în mocirla suburbană. Daaa, unii ar zice în domnia lor că viața îi făcută numai din zaharuri d-alea cu uuuu și aaa, vaai, dragă, ce parfum și ce cicoare în viața de zi cu noapte și soare răsare, că toate miros a flori, de deja mi-a căzut părul din nas ( toți avem, dar nu recunoaștem ) de atâta gingășeală aleluia pusă pe pagini de ziare on-line.

Fugiți ! Eu mă dedic vieții și numai Lui, dar mă mai gândesc până mâine, poate mă răzgândesc ! Unde să fugiți de realitate când eu beau, mort de pasiune arzătoare pentru a vă trage scaunul de sub fundul dulce greoi plin de praline pline cu coniac, ce coniac de suc vorbesc, unde sunt ? A, da, scriu așa cum am făcut-o des cu pasiune și în pușcărie unde îmi făcusem liniștit o redacție, o tipografie, unde cursasem muncitori specialiști în litere. Am amețit de cap !

Greu să trăim numai cu trandafiri on line trimișii de feți deghizați în temniceri, și ce feți arătoși din cutie scoși, cu zâne din povești travestite în judecători și vise de-ale lor fără măcar un coșmar de procuror zmeu prin ele, greu să credem în Suși nevăzuți fără realitate în ochi percepuți.

Când beau, încep să văd, văd și discern că nu totul e atât roz cum ne-ar plăcea să credem, pentru că negrul e prezent aci și nu numai dincolo, cum ne place să simțim în credința noastră alandala printre sfinți, că trebuie și e extremo necesar să punem acolo, printre dulcegării și porcării declarate în fața microfoanelor, și un strop de realitate. Beau de fericire c-am scăpat, voi dormiți ? Mâine o să-mi revin, fiți fără grijă !