b28118cbc5714a11a8b2c7a630677e05

Când vântul mi-a bătut furios în geam făcându-mi semn cu degetul arătător a vino încoace, m-am speriat, trezit din somn fiind, mi-am căutat echilibrul pentru a-l vedea mai bine în fuga lui nebună din puncte cardinale bătând, pe el, recele ce îmi dădea târcoale, furiosul anotimpurilor ce a rămas la geamul meu singuratic și înfricoșat, izolat de natură, aici, în fața apartamentului meu.

M-am apropiat temător punându-mi speranța în dorința lui de a discuta generos condițiile în care să-i dau drumul în casă, i-am căutat ochii pentru a-i vedea sinceritatea din ei, am pus palma pe geam în fața palmei lui căutându-i prietenia atât de ascunsă în văzduhu-i infinit, ca într-o dorința instantanee de a ne împrieteni pentru dimineața ce stătea să înceapă.

Am deschis întretăiat geamul cutremurându-mi pielea într-un frison al frigului, atunci când, el m-a învăluit atent în generozitatea lui, i-am auzit dintr-o dată chiotele în dormitorul meu și, nu mă interesa deloc ce cred vecinii auzindu-le, ne-am luat în brațe trântindu-ne prin lenjeria mototolită de somn jucându-ne ca doi copii răscolind împreună gânduri și amintiri. Îmi place la tine, pot să rămân ?, mă întrebă sperând imposibilul.

Tocmai când cumpăna deciziilor mele era ba spre da, ba spre nu, o rază de soare se reflectă către mine din geamul deschis, aducându-mi instant aminte că eu trăiesc prin soare și nu prin vânt, că fericirea vine simțind căldura universului prin sufletu-mi rece deja de iarna ce tocmai a trecut. Și atunci am îndrăznit să închid fereastra strigându-i din urmă, lui, du-te vântule, du-te !