08-05-13-P_08

De-ai fi tu salcie la mal, îi zic mai mereu privind-o atunci când mă bulbucesc pe balcon cu ochii cârpiți de somn, te-ai face râu în calea mea, îmi răspunde ea de fiecare dată, ofensată de visele mele dimineața încă nedispărute de pe retină.

De-ai fi tu salcie la mal, îi repet dorind-o mai aproape cu umbra ei binefăcătoare, cu ale ei crengi lăsate stropite cu lacrimi de rouă. Aș sta lungit crăcănat cu mâinile sub ceafa mea lată de bulgar, doar privindu-te pe tine cu ochii rătăciți printre-ți frunze scărpinate de rasele soarelui, cu puțină îngăduință îl lași să te pătrundă. Te-aș admira doar pe tine frumoasă femeie din mal de apă ridicată, și ți-as șopti doar vorbe din natura dragostei ce ți-o port.

Te-ai face râu în calea mea, tu, muritorule dornic de liniște la poalele mele înviorătoare, te-aș mângâia lin cu vorbe înduioșătoare căzute din florile mele de lumină crescute, și te-aș lăsa să curgi cât mai încet pe lângă mine, calm duios, vesel răcoros, pentru a te bucura de mine și a mă bucura de tine în dimineți ca asta fericite. Doar noi doi, muritorule, tu și eu, salcia din fața blocului.