udrea-si-kovesi-680x365

 N-am crezut niciodată că Elena Udrea va fi noua Ecaterina Teodoroiu a României în lupta ei cu soldații răzvrătiți ai dictatorului Kovesi, dar mai ales că va lupta pe redute cu pieptul în vânt prin wc-uri turcești și gândaci zbuciumați. Nu mi-am imaginat nicicând răzvrătirea, având alături motive nenumărate des invocate pentru a-și dovedi inocența atât de nestatornică de-a lungul anilor, și nici nu am conceput îndârjirea asta a ei în a-și demonstra că poate să lupte până la gloria eternă.

Culmea judecății prezente, nu în aceea de dinapoi, este aceea că, Elena Udrea chiar crede cu înverșunare în nevinovăția plină de durerea ei, de nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu i-a mirosit. Doar este o doamnă ! Nu a furat nimic și nici nu a adus niciun prejudiciu statului român, ea fiind tipul de personalitate gen băiatul din reclamă, Edi, ce ai la gură ?, în care, toată lumea îți spune c-ai furat și tu o ții pe a ta până-n nemurirea sufletului de fată blondă vrând să argumentezi contrariul.

Fată blondă ? Mulți s-ar întreba de ce n-am spus de la început așa, pe șleau, că poate înțelegea toată lumea, dar nu am vrut să discreditez conceptul de blondă printre noi, muritorii de rând, mai ales că Elena Udrea are ceva diabolic în ea, care sperie, acel ceva care te face să crezi că nu va ceda niciodată, nici condamnată fiind. Atunci când va striga prinsă-n lanțurile grele atârnându-i de picioare, trăiască libertatea, trăiască adevarul, o vom crede ! Sau ni se va face milă de ea !