esizcpk31ry7fzzxw5

Gândeam la tine imagini înfipte în amintiri, numai tu știai de ele acolo rămase-n suflete cuprinse, stăteau acolo triste într-un ungher ale marilor iubiri, flori și lacrimi ofilite-n colț de mult acolo stinse.

Și-au ars ca niște bețișoare parfumate într-o glastră părăsită, de flori ce furioasă le-ai aruncat pe geam țipând la lume, mai ții minte ?, o întrebam pe-a ta umbră regăsită, de mine căutând adânc prin mii și mii de umbre.

Și-am dat cu mâna în calea-mi ca să te ating a-mi sufletului odor, și nu stăteai deloc, fugeai în zări îndepărtate cuprinzând cu brațele și miazăzi și miazănoapte, te apropiai din când în când persecutându-mi liniștea și sufletul cuprins de dor, mă păcăleai într-una, ca apoi, să te întorci nepăsătoare și să te pierzi departe-n noapte.