buna-dimineata-cind-sufletul-mi-era-pustiu-si-n-in_0097e465bd3abf

Mai știm să ne bucurăm viața ? Poate ca da, vor zice cei care s-au bucurat de eliberarea lui Gigi Becali  de la mititica, uitând parcă de banii pe care i-a furat împreună cu unii generali din armată, din buzunarul nostru, al tuturor. Poate există motive de bucurie pentru alții, atunci când DNA-ul, în surle și sunete de cătușe, îi bagă  la beciul domnesc pe marii spăgari anchetați în sunetul lanțurilor ce bine ne suna în urechi și în priviri. Poate mai mulți dintre noi se mulțumesc în fericirea lor cu rezultatele satisfăcătoare de mare campioană ale Simonei Halep, pe care o admir, dar care, deocamdată, a rămas pe locul doi necâștigător neaducător de fericire pe chipurile noastre.

Neavând de ce să ne mai bucurăm, am căutat împreună să ne satisfacem sufletele cu bucuriile astea mai mici de-o salată, mai mediocre cât să nu cădem în oala cu melancolie și să devenim cei mai mari frustrați ai Europei. Am început să ne mulțumim cu puținul os aruncat de o politică dezastruoasă, de un sport ca vai de lume care nu ne mai aduce nimic acolo cât să mai urlam și noi prin fața televizorului, de o societate puțin mizeră în care, urâtul a devenit mai frumos decât frumosul.

Știm cu toții că, trivialitatea și tristețea se vând cel mai bine și la colț de mahala, cât și-n parlament unde pute groaznic a mocirlă, ambele semănând vânt și aduce ploaie în sufletele noastre. Cunoaștem marile emisiuni politice, unde fiecare contracandidat este căutat în arbore pentru a observa lumea dacă are omul ceva ascuns de oferit, ni se dau emisiuni de știri care ne vând prima data pe TV grozăvia moarte a domnului Lăzărescu și a neveste-sii  plecată cu amantul în lume, triste știri ce ne aduc lacrimile pe obraz, ca pe la sfârșit, în treizeci de secunde repede pe înainte, să ni se prezinte premierea unor olimpici români pe la concursurile internaționale. Doar familia și natura ne sunt salvarea.