e0cf0cc5965d4fd5a8bb4c8659d511e6

Aseară, aruncându-mi o clipă de privire pe cerul învolburat al griului trist, mai că mi-a venit să le strig norilor încrâncenarea ce mi s-a strâns în primăvară, i-aș da drumul să zburde printre ei a cer senin și soare răsare, dar mi-e teamă c-am s-o pierd prin vâltoarea răscolită de ploaie, este întuneric necuprins, așa că mai aștept încă curajul anotimpului de început să mi se strecoare în suflet. Și-am adormit pe-un buclucaș mic plin cu apă căruia i-am cântat a nori simpatici fără ud, gândind amândoi la mâine dimineață.

Azi mi-am călcat pe nori. Le-am pus picături în ochi să nu mai lăcrimeze atât și i-am rugat să-mi elibereze primăvara din temnița abisului. Și mi-au eliberat-o ! Pe-un tobogan cu apă, însoțită de un virus de cod galben la purtător și cu reminiscențe bacoviene, fără instrucțiuni de folosire. Nu are buton de reset, așa că primim ce ni se dă și așteptăm aplicații mai bune pe viitor. De la noi, cum de la cine ?