8e51e8547331435e874130f4a9b6d90b

Mă lua mirosul lor de nări într-un joc popular numai de ei știut, trop, tropa și iar hop, mă învârti nesătul pe glume pus văzându-mă nedumerit cu ochii beliți de uimire. Probabil privirea mea spunea totul, pentru că sigur arătam a beleuz. Se învârtea, al naibii, că semăna bine cu Fata Morgana, îmi pâlpâia în ochi căutându-l să-l văd primprejur, dar nu era, dă-mă la naibii de fraier ce sunt!

Unde ești? Îl simt aproape fremătându-mi nările a armăsar trecut de prima tinerețe, mai spre gloabă așa, dar cu mirosul la mine încă destul de zglobiu, urc scările din două în două trepte nebăgând de seamă o bătrână vecina ce se uita curioasa la nasul meu în vânt adulmecând mirosul. Mmmmm! Cum miroase pe scară!

Mama ma aștepta în ușă cu un zâmbet șăgalnic pe chipu-i de mama mea frumoasa cât ar fi de bătrâna ea, își dădu puțin capul la o parte cât să-i răspundă babei Dorina în “fața” căreia crescusem. De, copiii! Ca apoi, să mă lase să intru într-o bucătărie unde își făcea de cap cel mai frumos parfum în zilele acestea de sărbătoare. Mirosul cozonacilor. Și atunci, la ce credeți că m-am gândit!? Ofer miros de cozonaci la schimb cu alt miros de cozonaci. Ce ziceți?