de4d9be9ac9b4b2293e9f1e8e74cad87

Am gândit la o îngăduință din partea femeilor de până-n 30 de ani care vor să se mărite, prin urmare, am încercat pe tot posibilul să-l înțeleg pe prietenul meu. Ieri m-am întâlnit cu el la o cafea pe o terasă în plin soare de primăvară și care, printre suspine cu înghițituri de bere și nu de lacrimi, încerca să mi se confeseze ca unui bun amic ce-i sunt. Eu nu și nu,  ba chiar nu-mi doream să-i dau sfaturi, mai ales că nu am trecut nici măcar parțial prin etapele prin care, cu deosebit stoicism, trece el acum, etape ale vieții de etern îndrăgostit veșnic cavaler. Într-adevăr, problema chiar nu era de unică stresare, ba chiar era îmbârligată rău pe faptul că, prietenei lui, care împlinise frumoasa vârsta de 30 de ani, care îi era parteneră de viață de o perioadă considerabila de timp, i se făcuse de măritiș.

Aș, să nu credeți că ea i-ar fi spus despre una, despre alta, că și-a dat, așa, arama pe față discutând clar, bă, pe mine când mă bagi în rochie de mireasă ?, sau c-ar fi avut o discuție deschisă în acest sens. Nu, doar că el observase, ca un fin analist de dorințe femeiești, că prietena lui a devenit mai îngândurată și mai tristă odată cu cititul, voce tare de băgat la capul bărbatului, unui articol de pe aici de pe internet, un articol realist în opinia ei, acesta descriind  realitatea cu bune și rele a conviețuirii ani mulți în doi fără o rochie de mireasă în amintirea femeii.

Descriindu-mi gândurile lui de bine în a face pe placul amândurora într-o menținere a unei relații de durată, punându-și întrebări legate de, de ce nu ar merge și așa cum suntem acum, sau de ce să ne lege doar un act ,un inel pe deget, când noi doi ne iubim în eternitate ?, trecând cu voce tare prin stări și stări, eu doar ascultându-l în tăcere, el realiză într-un final esența revărsării a atâtor și atâtor întrebări.

Dacă o iubesc, de ce să nu-i ofer una din cele mai frumoase zile din viața ei, ziua rochiei de mireasă ?, s-a întrebat în șoaptă mai mult pe el. N-am zis nimic, doar liniștea dintre noi, muzica în surdina, gâlgâitul berii pe gât și zâmbetul meu de incurajare, doar atât.