28072f050dc54ba193eede763ef1478f

Iohannis: Problema defrișărilor ilegale, pe ordinea de zi a următoarei ședințe a CSAT. Eu când citesc o știre d’asta lăsată fleașcă să cadă peste laptopul meu, mă dor dinții rău de tot, de-mi scrâșnesc prin gură la fel ca scârțâitul enervant al frezei stomatologului, mare devoratoare de sperieturi personale. Apoi, mă ia o durere de cap și mi-l învârte stânga dreapta pe niște pereți la întâmplare de prin apartamentul meu, mi-l rotește pe-o variantă de dezmăț plină de gropi neastupate, ca și cum, cățelul ăla ce dădea pe vremuri din cap în spatele mașinii, ar fi mic copil pe lângă mine.

Nu știa nimeni până acum de aceste păduri care se taie în draci pe la noi prin țară ? Este că numai televiziunile ce țipă uneori mai toate-n cor ca proastele în târg, și noi, oamenii obișnuiți, suntem la curent cu marile hoții de lemn care se fac sub nasul și cu acordul autorităților ? Numai că acestea se fac că nu observă nimic, nu ?

Da ce se întâmplă aici ?, ar întreba președintele Iohannis, uimit din cale afară la întâlnirea avută la intersecția drumului forestier denumit pompos Cine Fură-n Ca-n Codru cu poteca Pădurea Vânduta Deja, întâlnire avută din greșeală cu douăzeci de camioane pline full cu copaci însemnați. Daaa, ce avem noi aici ? E plin de căprioare ? Asta-i din alt film !, ar continua dânsul, frecându-și cu o batistă albă, proaspăt apretată, broboanele de transpirație oferite de emoțiile sale pline de surprindere la holdup-ul în desfășurare.

Prin stația mașinii de protocol chemă calm, cum îi stă bine unui președinte, chemă la ordine și la fața locului, cinci primari de prin zona pădurilor ciopârțite, patru șefi de ocol silvic pe care îi durea în pana pălăriei verzi de ce se întâmplă, trei consilieri nebazați pe realitatea lemnului din teren, ci doar înglodați în discursuri procedurale de cum o să facem și cum o să dregem pe hârtie, doi istorici nevinovați meseriași în teste de vechi cercuri pe bușteni, dar mai ales pe ministrăreasa în cizme de cauciuc, Grațiela Gavrilescu.

Țin să precizez din nou, foarte calm și fără să ridice vocea, președintele îi întrebă, uitându-se la toți cu o milă în suflet demnă de apreciat, dacă erau la curent că-n pădurile din România se fură-n ca-n codru și, dacă au habar cine o face și cum procedează. Nici ridicatul nesimțit al tuturor din umeri, nici privirile lor tâmpe uitându-se unul la altul ca niște copii nevinovați, nu-l determinară pe liniștitul președinte să-și iasă din țâțâni într-un răcnet de draci care-i să-i bage în sperieți pe toți meseriașii în dospit scheme de furat.

Doar șopti cu un zâmbet plăcut tuturor ca într-o atmosferă de vacanță, ca la următoarea ședință CSAT să fie pusă în discuție subiectul acesta de care nu s-a știut nimic până acum, și care, printr-un noroc chior, tocmai el îl descoperise în toată urâțenia lui. Acesta o să fie abordat fără milă într-un mod intransigent, obiectiv și dur, precum modul de a fi al conducătorului în stat.

Povestind aici una alta având ca subiect conversația imaginară avuta de Iohannis cu hoții de lemne, mi-a venit ideea de a vă întreba retoric. Cum mama naibii să-l facem rău p’ăsta ?  Să-l dăm la școala de dresaj câini polițiști de la Sibiu, să-i dam botnița jos și să-i ascuțim dinții la un polizor marcă nervoasă, să-l ținem nemâncat cu zilele, să-i dăm barda lui Mihai Viteazul sau țeapa lui Vlad Țepeș ? Cum să procedam ?  Spuneți voi !