6676f454678b4046a3c4fa37fe7026c9

Austriecii de la Schweighofer amenință Guvernul din cauza limitării defrișărilor. Trag aer în piept, respiră omule, respiră, îmi zice un gând nebun ce îmi aleargă prin cap razna de tot, parcă încercând din propria-i inițiativă să-mi dea impulsuri nervoase. Eu fac tot posibilul să nu-l bag în seamă, dovedindu-i că trebuie să mă lase să duc cititul articolului până la capăt. Ăsta din fața mea, în care sunt incluse fără limită toate nemerniciile declarate de așa zișii stăpâni ai României, în viziunea cărora, pădurile noastre și noi înșine suntem sclavii de drept ai lor.

Am draci atunci când mi se spune pe patul meu și pe muzica mea în ce fel să-mi administrez legile, ca și cum, eu, politicianul roman, aș fi un handicapat notoriu, dar mai ales un incompetent sadea ( voi tăceți, va rog, chiar așa o fi, dar nu le spunem lor ).

Bă, austriecilor ! N-ați auzit la radio de imperiul vostru austro-numaiștiucum care s-a destrămat de mult, de mult ? De ce nu mă lăsați să stau liniștit așa cum îmi place mie, cu berea în mână gândind la prietenia noastră de până acum ? De ce îmi provocați învârteala asta ca a unui c.i într-o căldare printre înjurături grămadă care mai de care mai aproape de mutter a voastră, cea mai utilizată de gura mea nevinovată fiind aia cu literarul nevinovat mutterficker ?  Warum ?

Firma austriacă Holzindustrie Schweighofer intervine la premier pentru Codul silvic. Într-o scrisoare adresată lui Victor Ponta, austriecii amenință Guvernul că limitarea defrișărilor afectează relațiile româno-austriece. Firma austriacă vrea scoaterea pragului de 30% din Codul silvic.

Gata, mă, tocmai voiam să plec în concediu prin Alpii voștri ăia plini de verdeață, acolo unde marmotele sunt învelite în ciocolată, dar, dintr-o dată, m-am răzgândit subit spre nedumerirea soției mele ce se uită din tocul ușii la mine ca la un nebun ( ei, aș !). Începând de mâine, îmi șterg contul pe care-l dețin la celebra voastră bancă Raiffeisen, care oricum, este una dintre cele mai incompetente de pe piață în percepția mea de bun român. Nici gând să mai bag benzină de la Petrom, așa c-am să mă mut cu tot calabalacul în curtea celor mai iubiți dintre pământeni, rușii de la Lukoil. Cu tot riscul asumat, fără vrăjeală și cu toată încrederea în deciziile mele, n-am să mai dansez în veci valsul vienez, ăla atât de încurcat  și prăpădit dans din câte au existat. Abschied și n-am cuvinte, Holzindustrie Schweighofer ( mi se scrântește limba-n gură ) !