225b205694124e9d91da90dfce0938b8

Să fiu al naibii de nu mi s-a făcut pielea de cocoș ( aia de găină era ocupată ) când i-am auzit pe cei de la Voltaj cântând în română piesa lor de la Eurovision și, chiar pe serioase fără mișto simțind până-n călcâie acel sentiment de român get-beget, ăla pe care îl am din ce în ce mai rar căutându-l, de ascuns ce se dă, prin cotloanele ființei mele.

Bă, fraților, să moară toți bărbații porci de ciudă, dacă și Elena Cârstea i-a lăudat pe ai noștri scriind dânsa pe blog precum că, este mândra de cum a zis-o Călin, înseamnă că s-a întors lumea cu fundul în sus. Mai ales curul românilor către nasurile ziariștilor de la The Mirror, care nu s-au putut abține în lipsă de subiecte miștocărești, ținând morțiș să mai glumească pe seama piesei noastre și pe faptul că peste trei milioane de români muncesc în țărișoara lor plina de moși, babe și fete cărora la place și-ar mai bea un păhărel.

Să spun sincer, am avut un sentiment de satisfacție pe mutra mea hâtră urâtă, atunci când este vorba de occidentali d’ăstia cu nasurile pe sus desconsiderându-ne mai tot timpul. Am avut plăcerea de a urmări clipul de promovare al trupei noastre, care, stăpâna pe situație, le-a călărit la propriu iepele austriecilor mai ceva ceva decât o fac ei cu pădurile noastre, asta așa mai plastic scriind și voi să nu vă gândiți la prostii. Permiteți-mi ca eu s-o fac.

Așadar, în concepția mea care susține fără limite trupa Voltaj, piesa este dichisită cu mesaj realist. De ce sa ne ascundem după deget ca ne-ar arata lumii altfel decât suntem !? Chiar dacă aranjamentul ei pe scenă nu l-a dat pe spate pe Trăistariu ( cu accent pe uul din coadă ), consider că al nostru tânăr de 20 ani și colegii lui, nu se vor face de râs în Wiener Stadthalle printre atâția cârcotași grămadă. Ba mai mult și chiar nu contează în inimile noastre locul pe care vor ieși. Pentru că, nu-i așa ? Pentru români, Voltaj e Voltaj , trupă de trupă, băieți de băieți.