6a2c94cee9094a9c930131427121f6d2

Un bărbat și-o libelulă, stăteau seara la taclale, lună plină, de-nvitară la discuții și mărita tarantulă, ce sta tristă colo-n praf nemâncată pe cărare, fără a fi băgată-n seamă cu o porție de mâncare.

Celelalte tarantule, nehalite, nesătule, făceau la un proțap iacă colo o libelulă, și aripile-i smulgeau cu o strictă dictatură, și-o frigeau, și-o învârteau la proțap în bătătură, fără cea care stătea nemâncata pe cărare, abătută cât să-i curgă pe obraz, numai lacrimile amare.

Of ! Își zise omu-n barbă, libelule, tarantule, toate-s bune de friptură, seara, noaptea, afumătură, împreună ce scrântite, se gândesc tot la mâncare.