f50ecad05de84d55af0a4db7a68c466d

Cronică de Cotroceni. Adriana Săftoiu, din culisele colaborării cu Traian Băsescu: A fost ajutat să se strice. Să nu mi-o ia nimeni în nume de rău, pentru că l-am iubit și respectat la vremea lui când nu i-aș fi pus un plasture pe gură ca acum, când mai că-mi vine să-i astup gura care le zice și nu le-a zis când au fost timpurile lor de zis. Acum, pensionat fiind, degeaba, nea Traiane, i-aș șopti la ureche noaptea un spiriduș dorindu-mi să fiu, poate că-i cam târziu să intri în direct și să te iei la trântă cu moderatori care, vezi bine, știu arta ju-jitsu-lui verbal mai bine ca mata, au cursuri de karate pline de logoree aducătoare de avantaj pe tatami-ul conversației, plus, plus, tupeu din plin cât sa te murdărească din cap până-n picioare și să miroși de la colț, înainte de a-ți face apariția pe micul ecran.

Mai ales că, acum, cum zice stimabila Adriana, te-ai stricat urât de tot, chiar dacă ți-am dat cu toții  sare de președinte zece ani de zile bătute pe muchie. Să fiu sincer, noi am pus sare d’aia mare care se pune la murături pentru acreala din mata. Sare bună, la o adică, contra stricăciunilor de parlamentari, care voiau, ai naibii, să te țină să te perpelești la soare și să te duci pe putreziciunea suspendării din funcția de președinte.

Mie nu mi se pare că nu te-ai stricat atât de mult, încât să nu te mai ascult din când în când. Sincer. Mai ales c-ai avut la murat doua cojones cât roata carului, care ți-au făcut cinste în lupta cu inamicul tău de-o viață, în speță PSD-ul, dar vezi dumneata, timpul nu iartă pe nimeni oricât de rezistent ar fi, pentru că, ăsta, timpul, roade al dracu de mult, roade orice.

Asta scrie în cartea ei ca te-ar fi prins mucegaiul. Bine, bine, mai există și mucegai nobil pe piață, dar mă tem tare mult că-n cazul de față nu este din ăla franțuzesc importat în România, ci un mucegai ce miroase a plimbat nepoții prin parc. De aceea, îți spun prietenește c-ar fi cazul să te păstrezi, să te menții, ba chiar să pui deoparte energie pentru mai târziu. Nu se știe niciodată când îți vine cheful de scris !

Las-o încolo pe fosta consilieră să câștige și ea un bănuț pentru zile negre, ca i-or veni și ele pe la mustață, las-o să scrie, deoarece așa procedează mai toată lumea bună, de la pușcăriași la președinte, pune-te cu mâinile sub ceafă într-o poziție binevoitoare cerebelului , calm, cu privirea în tavan punct fix și așteaptă să-ți vină rândul. Pentru că dumneata poți să scrii zece cărți, să moară dușmanii de ciudă !