362baab134c7444fa894cf148703758b

Tocmai ce-am vorbit cu Putin și puțin la telefon. Aseară, când să mă culc, m-a sunat pe firul galben pentru a-mi propune un troc în cinstea prieteniei vechi ce ne leagă, asta așaaa, pentru a liniști anumite spirite încinse și să le aburim cu apă rece creierii generalilor, deopotrivă politicienilor, chiar acum când, frica mare de mama Răsie le-a intrat în poponeț. Lor și nouă, de asemenea, asta-i mai grav !

I-am zis într-o doară că nu mai vrem Basarabia acasă și nici măcar pe strada noastră, c-am făcut și noi puțină caterincă pe seama lor, c-au început să ne tremure izmenele pe noi cu tot timpul ăsta de primăvară cu tot, nu de Praga, ci de București, c-a fost doar un foc de paie să ne mai iasă și nouă ceva lovele, de, economie de piață, c-o să trebuiască să ne lase în pace și cu pace la schimb luând în considerare oferta mea de nerefuzat. Cel puțin, speram !

Eu îți ofer liniște, tu ce îmi dai ?, m-a întrebat el dezinvolt, parcă simțindu-l relaxat picior peste picior cu paharul de vodcă în mână, ținând la picioare un Kalașnikov nou nouț. Pentru mine primul glonț. Lăsându-mă cinci minute cât să mă gândesc, tăcerea fiind mai apăsătoare ca moartea roșie, gândurile mi-o luaseră razna talmeș balmeș, timp în care, se făcea că tai capete de parlamentari și le pun aranjate cu ochii beliți în sacul ce-l purtam cu mândrie pe spate.

Se făcea că trimit în linia întâi a frontului nu tineri nevinovați așa cum s-ar dori prin cercuri militare, ci pe toți apropiații Basarabiei pământ românesc, apropiați făcuți pe ei de frică doar de gură buni, se făcea că arunc cu noroi în americani cu atitudinea lor extrem de ostilă și cu dorința lor nemărginită de a-l întărâta pe URSS-ul de lângă noi, se făcea că transpiram și un fior rece pe spate mă apăsa. Păi, ce să-ți dau, Vladimir ?, îl întrebai cu vocea tremurândă, fiindu-mi cu adevărat teamă de răspunsul lui. Indiferență este bine, cu ignoranța noastră ai fi mulțumit?