optimistul.com

Oameni buni, vă dați seama unde era țara asta dacă nu se fura atâta în draci și în alte vietăți aduse pe pământ din iad ? Vă imaginați că România era dusă acum la mii de kilometri în civilizație intrată, cu d’astea gen, trai fin pentru mai toți dintre noi picior peste picior la terase, roboții de nemți, că la așa tehnologie ajungeam, ne-ar fi fost sclavi de ne ștergeam la nas cu ei ?

Unde eram noi ca țară dacă, da’ mai opriți-vă din furat, eram și noi mai până-n opritor degetul mare, să fure ei, da’ să mai lase și la alții sau să mai facă ceva pentru comunitate ? Păi eram la ani lumină distanță de timpurile astea, acolo unde traiul pe vătrai era plin de lumină și de icre negre, de lipsă griji și alte stresuri ce nu ne lasă astăzi să pășim liniștiți în ziua de mâine.

E călare ăștia pe ei mai ceva decât o călărea calul pe Maria Continuă lectura „DNA-ul, schimbați carburantul, vă rog ! Cherosen aveți ? Mai cu viteză, tăticu, mai cu viteză” →

Vino Doamne să vezi ce-a mai rămas din oameni !, le zicea bine Sterian acum ani și ani. Parcă aș zice că melodie mai tristă ca asta n-ar exista încă printre noi, valabilă în trecut dar existentă ca un prezent al suferinței oamenilor. Ca un standard nedorit în al sufletelor noastre chinuri, vino Doamne să ne vezi cât tristețe acumulăm aici în piepturi, unde îți arăt eu acum cu pumnul strâns inima țintă ! Vino să vezi ce-a mai rămas din oameni !

Mi-am adus aminte de aceste versuri ce îmi tulbură mereu conștiința fixând cu ochii beliți în televizor, cu ochii umezi, mai să-mi coboare în rapel lacrimile pe obraz, urmărind astăzi filmul vieții, dar și finalul lui sfâșietor fiindu-mi emoția, finalul unui balerin român neregăsit prin interesul meu vai de condiția mea zero barată.

Balerinul Bogdan Nicolae a murit de scleroză multiplă la Continuă lectura „Nu am auzit de tânărul balerin Bogdan George Nicula, dar am plâns la moartea lui” →

ț

Nu credeam până acum ceva timp, că un set, două, cinci sute de tigăi, pot schimba ireversibil viața unui om, și aici la viață putem băga grămadă de toate, de la afaceri prospere, până la o echipa celebra de baschet, de la o televiziune nefericită, ce-i drept, dar totuși o televiziune, până la locul din parlament ghidușie adevărată. Ale dracu, tigăi ! Cum au putut să-și bage ele coada aia lungă, nici nu vă imaginați ! Și așa este la tigăile astea ieftine oferite pomană, te frige coada dacă n-ai o mănușă ca protecție sau o cârpa măcar, ce figuri mai facem !

Cum a găsit el, Sebi Ghiță, și cum a gândit-o pe situație ca un om mare cunoscând problemele de drept ale pensionarilor basarabeni, buni și adevărați votanți în funcție de cum se rotește rotorul unei bormașini, sau cât de bine Continuă lectura „Tigaia lui Sebi Ghiță și coada ei lungă” →

Cică al 26-lea președinte american Theodore Roosvelt, în preambulul războiului americano-spaniol, a „coborât” din fotoliul de secretar general al marinei SUA, de la căldurica funcției ce îl ferea de moartea nasoală, și a condus pe câmpul de luptă Întâiului Regiment Voluntar de Cavalerie.

Păi, dacă tot se agită ministrul Dușa cel cu ușa, Păcală în toată regula la idei crețe prin capu-i de ministru al apărării, dacă tot se agită cu cerințe de voluntariat pentru înrolarea tinerilor în armata de bună voie și nesiliți de nimeni, eu aș propune ca dânsul cu cei doi copii ai săi, luând exemplul menționat de mine mai sus, să se înroleze benevol în armata româna. Asta doar pentru a da un impuls tinerilor de a participa pe înalte culmi de glorie capitalistă la apărarea țării noastre multilateral dezvoltate. Da’ stați, credeți că am terminat polologhia ? Nici gând !

Alt ideolog , de la idei proaste, Continuă lectura „La război cu toții, nu ?” →

Gata, mă, fetele bune timpanul la mine ! Întrucât iadul n-o să mai fie pentru voi, deoarece n-o să mai aveți restricții la soarta bună, și nici n-o să mai stați la rând cu lista de înscriere la fericire, aveți liber de la Optimistul. Mergeți pe mâna lu’ băiatu’ că le cunoaște pe relații printre funcționari ai albastrului necuprins. Niște prieteni bugetari mi-au șoptit pe niște holuri noi renovate, precum că raiul s-a extins prin niște lucrări de reabilitare făcute de Primăria cerului, acolo unde Primarul Suprem din dotare a investit o frumușică sumă de bani adunată de trimișii lui pe pământ, ăia calici avari în toate cele pământești.

S-au construit multe parcuri adorabile prin verdeața lor chiar și pe timp de iarnă rezistente, cu bănci din liane dolofane care să țină bucuria necuprinsă, felinare verzi  prin culoare și locuri de pierdut vremea. S-a inaugurat noul Continuă lectura „Fetele bune ajung în iad, fetele rele unde vor ele. Nu mai este la modă, vă spun cinstit” →