3632daf460da4ccea7b5de65d422e6a7

Doi burtoși se-nvârt agale în jurul unui grătar cu mici, mai încolo, patru țoape curăță numai cu spor niște pește de prăjeală, la pădure înghesuială zici că-i zi națională, da de unde !, m-am mirat, este tot o zi de sfinți, mulți, ai naibii, de veniră ca să guste din mâncare, că-s calici.

Terminară de mâncat de-și măriră și mai mult burțile lor nehalite, ce le ieșeau de sub maieuri ca borțoasele găluște, la pădure des lăsate gros gunoaie ce-și cereau cu stăruință mii de muște, de, burtoși, grețosi de fire, lanțuri multe, colorate, țoape multe nesimțite.

Mediul, că astăzi e ziua lui, se uită cam tâmp de fel, el uitat de toți și toate, de parcă n-ar fi trăit în el, îi priviră cu speranță, îngăduitor cum nu-i stă bine, verde încă, respirabil, înțelegător peste măsură.

Ia să-i ia acum de craci, pe țărani, pe cocalari, ăștia de se cred stăpâni peste natură, peste iarba de acasă, peste câmpuri pline de maci, ia să-i fu.ă mediu-n gură, pe cei care măsoară bunul simț numai în bani, din păcate, nesimțirea se măsoară numai cu cei șapte ani.