6fc2f53daf4f439780c47b1f67f3eb3ad95e29a8a3a542ec90dd4211803d021a

Mai zilele trecute, cu treabă printr-o Politehnică de capitală, așteptând răscrăcănat pe o bancă rezultatul unei restanțe ce se dorea luată cât mai repede, nu de mine că-s bătrân, ci doar dorit trecută cu pumnii strânși pentru cineva drag mie, mi-au atras atenția dovezile de afecțiune prinse în fotografiile de mai sus, imprimate cu dragoste de cineva tânăr pe doua panouri ce îngrădeau o oarecare construcție.

Eu, pac, țac și pozele au fost gata. Ca apoi, să rămân câteva minute fix sub un soare arzător de primăvară, fix în fața scrierilor. Nu că engleza mea ar da de bănuit neștiinței de a înțelege anumite lucruri, ci doar în a aprofunda până-n adâncuri de suflet trăirile celui sau celei care a lăsat moștenire unui timp de vreme ecourile dragostei aplicate în văzul tuturor.

Despre sentimentele tinereții s-au scris valuri albastre de cerneluri care mai de care mai sofisticate, ele trecute acum în istorie nemaifiind la modă, de iubirea formulată în cărți bătute la mașină cu degete tremurânde de emoție, știind că scriitorul trăiește stările personajului său, s-a citit cu zecile de ani seara la culcare cu plânsete de nostalgie în pernă.

Doar despre rânduri exprimând bucuria împlinirii a zece luni unice petrecute-n doi, despre dorința atingerii și dorul imprimat asiduu în suflete, despre senzația unicității oferită tinerei iubiri de un spray cu vopsea neagră pe un panou ce oferea protecție unei construcții, nu s-a pomenit nimic până acum. Doar un tânăr putea s-o facă, sunt convins !

Nu mi-am dorit atunci pe moment să-mi imaginez genul mâinilor ce au manevrat tubul de spray și nici nu am vrut să-l aflu vreodată pe el, pe gen, ci doar am închis ochii sub o adiere de vânt universitar, pentru a mă lăsa pradă imaginației. I-am văzut cum stăteau îmbrățișați pe bancă doi tineri frumoși în ale brațelor cuprinși, sub umbrela unui sărut ce se dorea nesfârșit pierzându-l cu ochii închiși printre nori plutind pe acolo pe undeva, i-am văzut atingându-se doar cu vârful degetelor pe față privirile fiindu-le inscripționate pe retina celuilalt pură iubire, i-am simțit îndrăgostiți oferindu-și unul altuia bucuria clipelor trăite pe-o bancă oarecare dintr-un loc la întâmplare.

Își scriseseră iubirea pe niște panouri, pentru că simțiseră asta. Pur și simplu o făcuseră gândind doar la ei doi ca la un centru al universului lor, oferind prezentului perfectul dintre ei nedorindu-și nimic de la viitor. Doar trăind împreună clipa, clipa tinereții.

Oare există un muzeu al iubirii ? Pentru că acele panouri din pozele făcute de mine, într.-o zi cu soare, într-un loc la întâmplare, ar trebui expuse privirii tuturor. Ca să nu uităm iubirea adevarată.