571a3a5276274708b6e61351c360a7ad

Cine a pus clipa în drum, ăla n-a fost om nebun și bine a grăit mânca-i-aș gurița aia a lui de petrecăreț sadea ! Parcă nea Gică a zis-o, dar fiți atenți că el n-a fost așa mai discret ca mine ( nici măcar nu se compară ) și a zis-o p’aia dreaptă cu băutura în cârciumioară și d’alde astea mai cu grade în plus la inimioară.

Și dacă nici uite așa aș vrea să mor nu este refren de câte ori nu l-am repetat prin gând când ne-a plăcut cu adevarat ceva, sau când am tras aer în piept pe un vârf de munte și-am privit în depărtare țipând la ecou să se întoarcă, atunci care refren ne-ar mai face să simțim berile nenumărat înspumate ca valurile mării mai mereu la mal, prin ziceri de frumoasă-i viața ?

Și uite așa as vrea să mor ! Cu păhărelul după mine, și nu vreau să fac deloc reclamă băuturii en-gross, ci doar să o mai tragem din când în când pe viață pe lângă noi, ajutați fiind de umplerea și datul pe gât spre o simțire de sine cât mai adânc respectată. Pentru că un pic de tărie ajută la ficat ? Nici gând !

Doar te face să privești secunda vieții altfel, lăsând la o parte răutățile care se țin scai de noi. Nu aș zice că asta ar fi soluția să ieșim din impasul stresului cotidian sau să purcedem în a o solicita mai mereu în durerea noastră, ca o salvare a sufletului pierdut în jungla urbană. Ci doar să ne facă s-o simțim cu adevarat pe clipa nemăsurată în cuvinte, nerostită în poezii sau poeme de viață trecută.

Pe aia ce nu se vede și nici nu se miroase invizibila fiind, lăsată deoparte spre gunoiul sentimentelor noastre în avantajul altor nesemnificative favoruri pe care nu le vom lua cu noi în veacul vecilor. Clipa aia unică ce trece pe lângă noi aievea Anastasia trecea. După care ne vom uita lung sperând în întoarcerea ei cu disperarea noastră de eterni întârziați. Și ce zici, Nea Gică ? Uite așa as vrea sa mooooor !