ff9ebb4a2f0e4defb75af5629ef3f868

Nu știu ce se vede zilele astea pe cerul orașului, încât dă să acopere luminozitatea lui albastră cu alde mai spre negru zburând în grupuri, grupuri, bine organizate. Măi să fie! Or fi pelicani genetic mutanți, or fi berze călătoare, dar așa gălăgioase chiar nu se poate, or fi prepelițe fugite dând din aripi din calea puștilor italiene?  Chiar nu știu, nu știu ce să zic!

Or fi trimis americanii o ceată de avioane noaptea e a lor? Avioane care să zburde pe cer zgomotoase ale naibii, d-alea ultimul răcnet în materie de modă aviatică, dar metamorfozate, frate, în păsări guralive mai departe în văzduh? Acum, la crepuscul în geana nopții se aude cel mai bine sunetul lor. Ah! Ce surprinzător de unde de departe din eterul și eternul spațiu parcă sosind în valuri de decibeli discreți asurzitori, îmi răzbate un sunet simandicos unduitor de tobe. Nu mă înșel. Este ceata de țânțari beleuzi ce se avântă când în susul cerului, când pe mine înțepându-mi orgoliul dulce.

Îmi ajung brusc unduieli de vioară lăsate să moară pe aceeași notă ce poate acum își poate da ultima suflare chiar în urechea mea sensibilă, dar nu, cu o curbă luată cu scrâșnituri pe după Plaja Mare, ajutați fiind de o pală de vers blocat repetat în ritmul lor bâzâitor sâcâitor, luaseră direcția în escadrilă direct către mine. Norocul meu? Datul rapid din mâini și o fugă sănătoasă.

Nu știu ce se aude acum de pe boltă de răzbate în tot orașul, și nici nu ni s-a spus că au loc ceva manevre aviatice prin văzduhul local, deh, secretoși americanii ăștia, dar, totuși, mach-ul trei viteza sunetului e prea mult chiar pentru noi, localnicii învățați ba cu una ciupitură dureroasă, ba cu o blândă mâncăcioasă, dacă mă exprim corect spre înțelesul tuturor. Ce să le doresc avioanelor? Cer senin ? Ei, aș!