b193521a436f4e5b969d54e07d498aab4afada5726da469186e615842bdef5518f8dfa3207ee439e9484741bebd44dd7ca20177d0f82434fa61a24aa59f311fe

Jur să păstrez ca pe lumina ochilor drapelul de luptă tricolor, simbol al unității, suveranității și independenței naționale, al onoarei, vitejiei și gloriei militare a poporului român, al tradițiilor eroice străbune și al patriei mele România!

N-am nicio treabă cu alți civili, ca și mine diferite ocupații să ne fie mândrie meseriile noastre fiecare cu pregătirea și profesionalismul sau, dar să spun sincer și cu mâna pe inimă, pentru că mi se făcuse pielea de găină la ceremonia militară de primire a drapelului de luptă de către jandarmii călărășeni, azi am fost încântat că sunt român.

Nu-i nimic mai impresionant ca urmăritul ritmului cântecelor militare zise protocolar de o fanfara în alb înțolită. Nu este nimic mai tulburător ca privirea urmărind defilarea soldaților îmbrăcați la patru ace militare, soldați ce se vedeau în rânduri perfecte bătând pământul într-un ritm cadențat mișcător. Nu-i nimic mai solemn ca auzul în timpane cai putere voci masculine într-un ura, ura, grav cât să mă determine la o umflare de piept emoționat. Ceremonia militară e unică, neegalată de nimic, ea fiind completată perfect de militarii în uniforme ce sunt ai singularității admirații! O zicea cineva pe undeva scrisă și mare dreptate avea!

Drapelul de Luptă al unității reprezintă trecutul glorios de luptă al poporului român pentru libertate națională și tradițiile de luptă ale unității, amintind fiecărui militar datoria sfântă de a servi cu credință patria, de a apăra cu orice preț unitatea, suveranitatea și independența României.

Da, astăzi, Sâmbătă 4 Iulie și nu de ziua Americii, am asistat în peisajul de vară cu puțină muniție noroasă și puțină ploaie militărească, lăsându-mă gură căscată în aducere aminte armata comunistă de acum ani și ani, am asistat la o întâmplare de mare însemnătate pentru comunitatea locală, în prim planul căreia au fost jandarmii călărășeni. I-am aplaudat.

Și ca încheiere, rog lumea să nu mă bage în seamă. N-o să zic nimic de soborul de preoți, arhimandriți, protopopiți, calicibandiți (asta nu, scuzați-mă!), diaconiți, că fără ei nu se face parada și nici nunta, pe care i-am văzut în poziție de drepți, privirea puțin lateral dreapta, mâinile pe vipușca aurita și sufletul în rai.