8a6ee071cf6944a8b6dc227e306c5387

Ce ți-e și cu afișele astea (ca-n poza mea) care ne ating unde trebuie și când trebuie, pe noi, ăștia care trecem grăbiți care încotro într-un drum robotic, nebăgând de seamă, unele, altele, urâte situații pe care le trăiesc în coșmaruri aproape zilnice semeni de-ai noștri.

Numai întâmplarea face să te oprești pe stradă în dreptul unui panou oarecare plin cu diverse. Curiozitatea să te îndemne într-o aruncare de privire pe anunțuri de spectacole sau pe altele cu locuri de muncă, ca dintr-o dată, să te ia de mână, nebuna, să-ți tragă două palme cu băgare de creieri în cap și să-ți oprească fix beleuzii de ochi pe un afiș. Nu unul oarecare.

Tu să rămâi suspendat de timp în fața avertismentului imprimat grafic pe hârtie întru atenționarea oamenilor gen, să nu conștientizezi că secundele trec, nebunele, ca imediat după, să te iei la trântă în gând cu raul în diferite forme transformat. Și-i spui!

De ce dai, mă, ghiolbane? Și de ce nu de duci undeva la sală să-ți refulezi frustrările într-un sac de box dând pumn după pumn?  De ce ridici palma și cine ești tu, cu drepturi numai de tine știute, aducându-ți aminte că nu este sclava, ci doar soția ta, prietena ta, cea pe care ar trebui s-o ocrotești, nemernicule!? Simți că-ți clocotesc nervii în capul tău sec lipsit de raționament, simți că nervii îți cedează luând-o razna pe câmpii neavând posibilitatea să-i ții în hățuri, alcoolul fiindu-ți a doua mamă? Fugi! Fugi departe, acolo unde ai putea să trăiești numai tu singur în jungla ideilor tale preconcepute despre familie, să-ți dai șuturi câte vrei în dorința ta de a subjuga caractere, când al tău e cel mai aproape de tine, fugi și las-o în pace, pentru că violența ta nu este domestică, ci doar sălbatică!

Deodată, realizezi că te-ai dus departe cugetând murdar în dorința de a face bine, te uiți în dreapta și-n stânga să vezi dacă cineva ți-a auzit gândurile. Apoi, pleci cu o ultimă aruncătură de privire în urmă, sperând că imaginea afișului s-a schimbat într-o îmbrățișare plină de dragoste. Și speri, dacă nu acum, poate cândva.