b9e5e166e5b54359b4c07a20ef7b1667

Câte emoții m-au încercat aseară lipindu-mă de canapea cu gura căscată și țânțarii grămadă în ea, noroc că erau pe moarte din cauza Raid-ului suprem, câte senzații unice, pe naiba, am avut aseară vizionând, la PROtv și nu în alta parte, filmul Comando cu Arnold Schwarzenegger. Film în care, musculosul suprem mândrie națională pur americană făcea ravagii printre bandiți nesătui de bătaie, cât și printre copleșitoarele mele admirații grămadă. Făcea, am zis bine, nu vă mirați ca Arnold în filmele de comedie !

Dar să revin la filmul de aseară și la pojarul de pe corpul musculosului ce sărea în evidență ca niște purici pe cearceaful alb, cât și la pasiunea mea pentru filme de gen. Să mă întorc la fața soției mele nevenindu-i să creadă, mirarea fiindu-i apogeul, că eu mă uit iar și iar la un film cu celebrul actor austriac, ăla plin grămadă de pachetele dospite prin săli de antrenament. Eram numai eu, spectatorul, și el, actorul, amândoi amintindu-ne de trecutul disco din filmele de acțiune, prins în canapea cu o bere în mâna relaxată puturoșenie bine întreținută, eu, caftind în stânga și-n dreapta fără pic de milă, el.

Iar dacă nu mi-a venit puțină greață de-a lungul orei și ceva în privit încăierătura la superlativ din old school-ul hollywoodian, asezonată cu forța în stare brută călare pe cabine telefonice și bușteni, a fost numaidecât-ul inspirației mele de a băga anticipat la rece alte câteva beri. Asta numai și numai pentru a mă împăca cu ideea că o fac din nou pe vizionare, fără a avea niciun strop de cârcoteală la mine. Așa că, spun tare și-n gura mare, filmele clasice nu pier! Numai la PROtv.