0e8b3d327bda450e990c6b92ee705dd4

Nu este necesar ca toată lumea să cunoască tehnicile acestea de predare:

  • Teoria psihogenezei cunoştinţelor şi operaţiilor intelectuale
  • Teoria genetic-cognitivă şi structurală
  • Teoria învăţării cumulativ-ierarhice
  • Teoria inteligenţelor multiple
  • Teoria condiționării operante

Și iar o să zică una lume că sistemul de învățământ este doar pentru cei care își duc zilele printre elevi și alte cataloage, prin săli de clase, cursuri și colegi care mai de care mai blazați, treacă timpul, leafa merge, noi cu drag ne facem că predam ălora care cu responsabilitate se prefac că învață. Și iar generalizam fie-ne năravul învățătură de minte, doar în așa fel suntem dăscăliți să-i băgăm pe toți grămadă de-a valma, buni dascăli și buni elevi amestecați cu ăia cărora interesul s-a terminat într-un sfârșit tragic înainte să ne dăm cu toții seama.

Avem, și începe să se miște cu implicarea unor tineri dascăli de valoare, un alt tip de pedagogie binevenită, mai modernă, mai din cărți scoasă. Dar nu pot să nu observ că, sistemul ăsta învechit cu ai lui profesori cu tot este deja luat în colimator, ca și cum se cunoaște activitatea cu de-amănuntul a fiecărui profesor de la catedră, pregătirea lui profesională de la geneză până-n actualitatea ce se dorește sperietoare pentru ei, cât și dorința acestuia de a ieși cât mai repede la pensie.

Mai zilele trecute, fiind la o festivitate de absolvire a tinerilor ingineri de la Politehnică, a luat cuvântul un tânăr lector ce fusese liderul generației sale și care, a vrut să profeseze fără niciun regret în cadrul facultății. Nu numai că a făcut-o remarcabil, dar el a înființat un ONG implicându-se practic în primenirea modului de predare, a schimbării metodelor de interactivitate profesori-studenți și relaționării bazate pe informare în educare mai aproape de dorințele tuturor de a avea un sistem de învățământ occidental. Suntem doar la început, iar mentalitățile se schimbă greu, au fost cuvintele lui de încheiere.

Corect, suntem pionieri în domeniu, și numai astfel de tineri pot schimba multe. Acest proces va dura ani sau zeci de ani, dar nu trebuie să cadă nimeni în plasa criticii perpetue a actualului sistem de învățământ și implicit a tuturor implicați în el. Nu trebuie, numai pentru ca noi avem alte viziuni oferite de o pregătire profesională adecvată, că suntem citiți sau avem cunoștințe în domeniu, să dam dreptate întotdeauna copiilor de școală gimnaziala sau liceenilor sprijiniți fără condiții de părinții care cred că al lor este și va rămâne cel mai deștept, dar veșnicul dezavantajat de sistem.

Elevii cu părinții lor sunt la fel de vinovați de actuala stare a învățământului românesc, la fel cum sunt profesorii și factorii de decizie într-un amalgam de mișmașuri, înțelegeri, contestații depuse numai pentru faptul că este la modă să fii împotriva sistemului, înșelătorii, învârteli și alte măsuri “corecte” de spălare a elevului cinstit, corect, bun la învățătură. Ei, aș! Da, venim cu idei prin calitatea noastră de a fi buni posesori de sfaturi utile ce-i drept, suntem acolo pentru că suntem pregătiți ca exponenți ai schimbării ce ne-o dorim, dar totuși, practica ne-a omorât întotdeauna. Așa cum a zis tânărul lector din povestioara mea, procesul este de durată fiind necesară înțelegerea lui ca atare.

Pentru că este ușor să oferi soluții pe rețelele de socializare, să primești laude de la părinți pe merit ce-i corect, e corect, cu ăl totuși cu tot, hai să ne implicăm cu răbdare fără a fi factorul determinant în a da naștere unei tendințe în care școala veche să devină o paria a societății românești. Măcar până la schimbarea pe care ne-o dorim cu toți, s-o lăsăm mai încet cu acuzele. Deoarece, școala veche încă oferă genii ! Multe.