images (2)

Când e femeia, femeie? La 40 de ani, le zice cineva într-o publicație on-line. Dragelor, păi ce să zică respectiva care a scris adevărul din punctul ei de vedere, că sigur a zis-o și a dezvoltat articolul, asta de l-am citit eu acum, o femeie care are frumoasa vârstă de 40 de ani. Sau pe acolo cumva. Dacă articolul era scris de o tipa la 30 de ani, sigur femeia era femeie la 30 de ani, logic, nu? Și alea la 50 de ani sunt femei, femei, doar nu le-a luat valul și modernismul ca să se transforme în nu știu eu ce.

Adică, zice ea cea de 40 de ani, că femeia cam la astă vârstă începe să se descopere, Magellan fiind mic copil pe lângă ea, în aceasta perioadă a vieții începând ea să se îngrijească mai mult. Normal, aș zic eu completând-o pe dânsa, doar conștientizează îmbătrânirea și vede în oglindă acest trist aspect. Clar! Fiindcă, își dorește să atragă privirile alea pierdute și redirecționate de bărbați către alea mai tinere, vai de capul lor de imature, perverse mici ce sunt!

Mai spune tipa în articol, că unul Carl Gustav Jung, spunea astfel: Viața chiar începe la 40 de ani. Până atunci faci doar cercetare. E nebun și Carl ăsta! Păi, lui îi convine în Elveția lui dezvoltată ca femeile să facă cercetări când au atâtea fonduri pe mâini, când au laboratoare pentru a face multe investigații originale în scopul dobândirii de noi cunoștințe științifice sau tehnologice în viața ei la 40 ani! Îi convine! Pai la noi, ce atâtea cercetări? A ieșit femeia din adolescență? Hop, distracție și trăire! Direct în câmpul muncii, cum s-ar zice.

Deci, la 40 de ani femeia este în primul rând bogată ca spirit, iar acest aspect implică în primul rând frumusețea caracterului. Of și mi-au dat lacrimile de misogin ce sunt, ba chiar aș fi răutăcios dacă nu i-aș da dreptate în acest ultim aspect! Pentru că, doar atât i-a mai rămas la vârsta asta. Spiritul. Of, măi, măi!