Căutare

optimistul.com

Seriozitatea este refugiul omului cu o inteligenţă mediocră – Horatiu Malaele

luna

August 2015

Știți ce este o fată bătrână ?

6482

Maria este o tânără superbă, cam până-n douăzeci și cinci de ani. Doar a terminat o facultate de prestigiu și-și caută de lucru. Nu vrea acolo, nici dincolo. Așteaptă. Pentru că poate. Tatăl ei are două magazine în oraș din care poate să-i susțină pretențiile de domnișoară, din luxul piscinei de la Hilton, până în cel mai tare club din Mamaia. Și pentru Coasta de Azur.

Maria are întâlnire in seara asta cu Vasio, pentru că Mario este ocupat cu business-urile. Cel puțin așa i-a spus el. Nu-i place de Vasio pentru că nu are stofă de intelectual și nici nu este in trend cu moda. Se îmbracă low cost. Și este zgârcit. Mario n-a mai dat Continuă lectura „Știți ce este o fată bătrână ?”

La plimbare cu bicicleta sau de ce nu, la Cursa Dunării Călărășene ?

Picture1

Declar sus cât mai sus, ai mei neștiind că pot atât de mult, c-am fost câștigat de ciclism până-n măduva oaselor. Nici fotbalul nu mai este ce era odată. Am urmărit cu plăcere Turul Franței cap coadă chiar dacă n-am făcut-o în direct și mai mult în reluare, iar acum mă uit la Vuelta ( Turul Spaniei ) cu acea perseverență și ambiție specifică băieților de pe șosea.

Ați auzit de impresionant atunci când un băiat subțirel urcă cu bicicleta o pantă de șapte, zece, cinșpe grade, el reușind imposibilul pe creste de două mii de metri altitudine ? Ați auzit de fantastic atunci când pe aceeași pantă se coboară cu o viteză amețitoare, sportivii riscând să se facă talmeș-balmeș în prăpastia ce se cască largă lângă șosea ? Ați auzit de spectaculos atunci când zeci de cicliști se îngrămădesc împreună cu bicicletele lor într-un accident ce provoacă fiori reci pe spatele privitorilor ? Sau de Continuă lectura „La plimbare cu bicicleta sau de ce nu, la Cursa Dunării Călărășene ?”

Cu grătarul și ceaunul, c-așa trăiește tot românul

IMG_20140501_142109

Nu am știut dacă azi a fost sărbătoare sau nu, nici nu m-a interesat de altfel, ci doar c-a venit așa pe nepusă masă în toată sărăcia românului, așa cum ii stă lui bine când are chef de-o distracție, un grătar. A venit agale către mine chemat de un bun prieten de-al meu ce are o căsuța simpatică pe la țară, mi-a dat binețe și m-a întrebat dacă vreau să-mi țină companie. Bună ți-am dat, belea mi-am căpătat, mi-a zis grătarul râzând la mine și stai nu te ambala c-am venit și cu amicul meu, ceaunul. Nebuni de gătit, amândoi!

Știți ce-am făcut? Împreună cu George, omul cu căsuța drăguță, i-am luat pe grătar și pe ceaun de toarte ca să facem bună echipă împreună, ne-am așezat poziționați bine în jurul careului, și-am dat-o pe-o țuiculiță sofisticată din fructe Continuă lectura „Cu grătarul și ceaunul, c-așa trăiește tot românul”

În mintea femeilor

Ante scriptum: Acest articol apraține Optimistului care scrie foarte foarte bine!

Ce ne spun bărbații ? De fapt, ce le spun eu bărbaților, al naibii Mell Gibson ce sunt, pentru că aseară, aducându-mi aminte de filmul ăla în care actorul simpatic intrase în mintea femeilor surpinzandu-le pe toate cu chiloții în vine, m-am decis sa procedez ca el.

Mi-am luat pe furiș (și asta ca să nu mă vadă lumea prin casă, că mi-o luam de nu mă vedeam), mi-am luat ojă, trusă de machiaj, niște ciorapi mai rupți ce-i ținea soția prin casă pentru colorat ouă de sărbători și alte mii de acareturi ce-i sunt necesare femeii pentru a deveni divă si m-am transformat brusc. Cu ajutorul a două fire băgate în priză, în Optimista cea cu vin-o încoa’. Vă fac din genele mele false, mă observați?

Și nu vă spun and cross my heart and hope to…

Vezi articol original 301 cuvinte mai mult

Masochistă caut sadic

6-Best-sado-films-trans-europ-express

Ante scriptum: Articolul de mai jos este scris de o tipă bună. Bună la scris. O găsiți aici MissWho

În autobuz, o tipă în jeanși și teneși. Are note mari la facultate și își păstrează în cameră ursulețul pe care l-a primit când avea 5 ani. Are orgasm doar când este lovită peste față. Visează că într-o zi se va muta într-o casă cu subsol unde va avea un întreg arsenal sado-masochist. O cheama Ema.

Ema are o verișoară, Lavinia. E rockerită și bea doar bere neagră. Vara merge în Vamă și se sărută în fiecare seară cu un pletos pe care nu îl duce acasă. Îi e frică. Îi place sexul soft.

Colega ei de clasă, Raluca are o relație de 5 ani cu un tip pe care l-a cunoscut în liceu. Îi place să citească Balzac iarna. E veșnic nemulțumită și zi de zi declară că vrea să îl părăsească. N-a avut un orgasm în viața ei. Visează la cine romantice și ieșiri la operă.

Sora ei se îmbată des și se sărută cu alte prietene de ale ei. Numele ei Violeta. Caută un bărbat alături de care se înțeleagă de ce e toată lumea Continuă lectura „Masochistă caut sadic”

Ma cheamă Birocrația. Talian bahtali!

646x404

Destăinuiala. Mă cheamă Birocrația. Sokeres mânca-v-aș io pe voi, mama mi-a dat numele ăsta de scenă să-i trăiască fustele alea largi colorate! Tata, săracu’, m-a ținut întotdeauna în brațe și m-a alintat, deoarece, băieții lui mulți fără număr nu făceau doi lei bănuți amărâți. Eu aduceam bani în famelie, se știeee!

Am dus-o mereu bine printre birouri aglomerate sleampăt ceaușiste de pe vremea lui răposatul, să i se liniștească oscioarele pe unde o fi acuma! Toți bugetarii m-au mângâiat pe căpșorul meu nespălat de săptămâni întregi, pentru simplul motiv că, frații mei, cu oftică pe părul meu blond, se bărbiereau cu șamponul meu din flori de Continuă lectura „Ma cheamă Birocrația. Talian bahtali!”

Criza refugiaților și flower power-ul visător al unora

immigrants_cross_into_macadonia_ap_640x480_13660500

Să spun sincer și chiar aproape de răspicat, mie îmi plac teribil de fantastic nemaipolonice și alte ustensile de bucătărie, dovezile de umanism perpetuu ce le ies din gură unora cu referire la apărarea drepturilor omului necondiționat, nemaivăzut, d-astea sclifosite gen principiile egalității în drepturi cu egalitate a șanselor cu tot.

Considerând că ignorarea și disprețuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conștiința omenirii, și că făurirea unei lumi în care ființele umane trebuie să se bucure de libertatea cuvântului și a convingerilor, cu eliberarea de teamă și mizerie, e, toate astea au fost proclamate drept cele mai înalte aspirații ale oamenilor.

Este că-i pălăvrăgeală? Nici măcar ăștia de la ONU sau Continuă lectura „Criza refugiaților și flower power-ul visător al unora”

Satul românesc și iarba verde de acasă

IMG_20150825_171349

Ieri am fost la țară, în Mihai Viteazu. La mama la țară, acolo unde casa bătrâneasca părăsită îți dă fiori pe șira spinării șerpuindu-se rece prin amintirile copilăriei. N-am stat mult. Am plecat mai departe uitându-ma în retrovizoarea mașinii la trecutul zonei atât de încărcat prin zgomotele copiilor mulți veniți la bunici, copii ce umpleau ulițele a bucurie, la bătătura plina odată de rude grămadă ce-și dădeau întâlnire acolo, chemați parcă de forța invizibilă a reuniunii de familie. De dorința de a fi împreună.

Acum totul este mort, cu mai toți care încotro rămânând înfipți în stresul cotidian într-o alergătura nebună după bani. S-au certat toți de la pământ. Au fugit care încotro, de nu le mai știi bucuriile sau necazurile, ofurile, tristețile, trăirile. Nu sunt departe unii de ceilalți, teritorial vorbind, dar îi desparte ura născuta din dorința de a avea mai mult ca celălalt. Trist loc.

Ne-am oprit  la o ferma din sat de unde mama trebuia Continuă lectura „Satul românesc și iarba verde de acasă”

Nora și soacra în conflictul etern. Rezolvarea?

241

Mulți cronicari au detaliat de-a lungul timpului în letopisețe acest tip de conflict prezent mai tot timpul în casele oamenilor, conflict ce mocnește și astăzi în jarul prezentului. Și renaște mereu când le e lumea mai dragă, ca și cum, pasărea aia celebră ar avea zeci de mii de vieți. E unicul subiect care este prezent în mai toate lucrările cunoscute de la Burebista încoace, atunci când existau bătăi în nămol între participante și halbe din lemn date la scăfârlii entuziasmate de conflict. Subiectul a surprins evenimente unice de cafteală din orice perioadă a istoriei, el descriind în amănunt toate metodele de atac și apărare în arta războiului casnic.

În ziua de azi, în epoca modernă în care ne ducem existența, e de accentuat importanța care se acordă în dezvoltarea cât mai aprofundată a procedurilor și cursurilor ce învață laolaltă soacre și nurori, să se apere, sau după caz, să atace, după metode clasice cu tranșee săpate, cu pus tancurile pe adversar sau prin diversiunea Continuă lectura „Nora și soacra în conflictul etern. Rezolvarea?”

Blog la WordPress.com. Tema: Baskerville de Anders Noren.

SUS ↑