bere-noroc

Este clar ca și căldura soarelui, că așa aș vrea să mor, pe un șezlong semi desfăcut cu picioarele atingând puncte cardinale, să mor cu fața la răsărit când soarele este ieșit juma’ din mare, îndrăzneț zilele astea din cale afară.

Trebuie să vorbesc neapărat cu eterna moarte, pentru a mă programa la ora aceea cu o bere rece în mână și cinci-șase la recele terasei. Să mă găsească în surdina unei melodii de negri, un bluess pe ritmul căruia, o tipă să bage un dans lasciv. Să n-o vad, doar s-o știu acolo în subconștient, blondă, brună, cu spume pe ea. Doar să pocnesc din degete și o ea, suplă, tânără, bronzată, transpirată, să apară de niciunde cu un evantai din frunze verzi, să mă răcorească, dar nu prea mult, ci doar atât cât să simt adierea brizelor de rai.

Să vină când am tălpile jumătate băgate în nisipul fierbinte căutând liniștea cuarțului tic-tac, atunci când briza mării îmi va flutura chelia cadențând armonios cu vântul, când voi sorbi avid din spuma ei. A berii reci. Pe malul mării aș vrea să mor! Și dacă vă trece prin cap să vă întrebați cam ce dracu i-a venit ăstuia să scrie bazaconiile astea, aveți aici răspunsul meu franc. Azi este ziua mondială a berii. 7 August.

http://m.stiri.tvr.ro/article/63416