Satul-Viscri-Foto-Aurel-Virlan-EmailS41

Calcă-mă, îi spuse cotcodăcind găina cea moțată mergând împiedicată de-un găinaț prin bătătură, aleargă-mă, îi șopti la ureche tot ea, plângându-se că o dor copanele de la ploaia căzută aseară, păzește-mă, țipă ea ascunsă în ultimul ungher din cotineață, acolo unde alergase dând din târtiță pentru a se ascunde de uliul hulpav zărit pe cer.

Cocoșul, mândru stăpân nevoie mare peste toate cele înaripate, făcu întocmai ca găina, își luă binoclul în prima tranșee din bătătură, își trase cartușiera peste pieptul solid făcut la sala de copane, trase piedica puștii cu lunetă și pac, uliul căzu într-un cor vesel de cotcodacuri chiar pe craca nucului rămuros din curtea bătrânească. Într-o parte, rănit grav, doar șopti admirativ. Ce cocoș!