thassos-plaja-marble

Ca d-aia am venit în Thassos, nu ? Să ne trezim devreme cu o cafeluță în nas, băută relaxat pe terasa vilei, fără pierdere de timp doar luat la pachet sadvișuri, sucăraie la termos și apă într-o gentuță frigorifică tocmai bună de păstrat la rece necesarul de hidratare, toate pregătite pentru a ne susține bazați mai mult timp la plajă.

Thassos-ul nu prea are mult de oferit în afară de plaje cu tot repertoriul de vară în dotare. Nu de puține ori am auzit din gura unora care nu agreează soarele, că-n Thassos este plictiseală mare și nici distracția nu ar fi cum ar trebui să fie. Păi da, aș zice eu ca opinie personală, că dacă ai dori odihnă, te-ai duce colea la Fundățica și ai dormi într-un aer curat de munte până la orele prânzului, bașca n-ai mai fi nevoit să bați atâta drum pe un soare infernal. Sau în Ibiza, dacă vrei distracție. Thassos-ul oferă plajă și plimbare. Doar atât. Sau poate mă înșel, în fine!

La orice plajă la care am fost prezenți de dimineață, și am fost, nenică, ne-am dus cu mare plăcere. Am să vi le enumăr imediat ca un clasament personal în funcție de calitatea apei și a nisipului/pietrelor (sic). Beautifulic era de dimineață până în ora 10, pana când dădeau năvală grupuri, grupuri de turiști, când apa și totul în jur erau ca din filmele alea în care paradisul apare real, real, fără niciun fel de ficțiune.

Am avut timp să batem cu tălpile cam vreo nouă bucăți de plaje, care mai de care mai spectaculoasă din punct de vedere al vizualizării unghiilor mari la o adâncime apreciabilă prin apa clar lună de limpede. Firesc, aș zice, la câtă pasiune de soare aveam în noi. Cea care ne-a lăsat falcă deschisă a admirație a fost, fără doar și poate, Marble Beach, un loc mirific ca să ma dau în spectacol cu un adjectiv de clasă, dar la care, din păcate, se ajunge pe un drum vai de mama lui de cocoșat de praf alb. Drumul cu direcția Makryammos. La fundătura bungalow-urilor se face drepta pe drumul alb de țară. El ar duce în primul rând la cariera de marmură din apropiere, după care se mai află o plajă mai organizată din punct de vedere estetic. Totuși, când ai mii de turiști avizi după albul plajei, faci și tu un efort autoritate greceasca și o dai pe asfaltare. Na, c-am dat-o pe arătură și am început să dau sfaturi. Scuze!

Golden Beach face toți banii pe care i-ați luat la voi în concediu. Plaja cu un alt fel de nisip care nu bălăcește apa îți încântă privirea lăsându-ți impresia că norocul ți-a surâs, de-ai ajuns să te crăcănezi pe șezlong pe așa minunăție. Întinsă pe câțiva kilometri, dacă nu cumva aprecierea mea a luat-o razna ca un ceas stricat, și situată în apropiere de unul din satele de anvergură istorică ale Thassosului, în speță Panagia, plaja îți oferă totul, de la peisaj  și apă curată, la admirare neîntreruptă de frumoase. Pardon, de frumos !  Că tot am menționat de Panagia.  Nu este de ratat o plimbare pe străzile înguste simpatice foc, unde la manșa tarabelor sunt negri să mănânce și gura lor ceva, unde există un iz de vechi îmbinat cu noul, unde localnicii mănâncă fără jenă în fața casei relaxați cum n-am văzut. De evitat vizitarea lui în weekend. Este o aglomerație de mașini care îți pune nervii la încercare (noi am fost Vineri și abia, abia am reușit să evadăm din strâmtoarea locului)

Tripiti Beach situată pe partea vestică a insulei, mai jos puțin de Skala Marion, aș recomanda-o în primul rând celor care-și doresc liniștea lângă o apă la fel de limpede ca lipsa hoardelor de turiști. Noi am ajuns la 8.30 dimineața. Până am plecat, pe la 11.30, plaja nu se aglomerase deloc.

Plaja Aliki pe locul patru în preferințele noastre. Am ajuns într-o zi la prânz doar așa mai ca și curiozitate, știind din informațiile avute că locul se lasă cu aglomerație mare. Plaja foarte îngustă.  Am stat câteva ore mai mult bătând cu piciorul malurile laterale sălbatice în animale marine și făcând baie. Aici, spre fericirea mea să moară și capra vecinului, am văzut încă un fraier de gen feminin care călcase ca și mine într-un arici de mare. Doamne, nu eram singurul ! Clar, la această plajă mai mult ca la celelalte, sunt necesare încălțările de apă. Aici la Aliki, ca să ajungi pe plajă, se coboară direct prin mijlocul unei terase unde chiar am avut plăcerea de a mânca o supă de pește cu multe legume și o carne de pește spadă fără oase. M-am lins pe degete, fără vrăjeală !

Am mai fost la Paradise Beach unde se coboară în draci cu dificultate tot pe un drum comunal, și unde albinele erau să-mi mănânce sandvișul de multe ce erau. Apoi, am dat-o spre Plaja Giola unde se ajunge pe un drum de era să-mi rup mașina-n două, sălbatică numai buna de admirat, dar nu de stat la soare, spre cea din Pefkari, care nu m-a dat pe spate chiar dacă era categorisită cu steagul albastru pentru calitate, către Plaja Livadi în apropiere de mânăstirea Arhanghelul Mihail, dar la care n-am intrat din lipsă de timp. La mânăstire, nu la plajă. Asta, Livadi, interesantă ca și romantism, poziționată extrem de atrăgător, dar iar și iar extrem de greu de ajuns la ea.

V-ați prins deja de greci? Pentru că zeii le-au dat ca ofertă numai și numai de bine, moca toate de la natură, ei nu se omoară cu investițiile și nici cu modernizarea drumurilor către plaje. Și de ce ar face-o ? Dacă totul, turiști și implicit bani, curg în inerție cu un minim efort ? De altfel, în afara drumului ce înconjoară insula, drum făcut de noi în două rânduri numai cu muzică grecească în urechi (păi da, că la posturile de radio „găsești” numai și numai muzică grecească, de-am zis c-o iau razna!), cam 92 de kilometri, mai toate drumurile sunt cam ca la noi, mai vălurite și mai unduite, tot mai obosite.

Dacă vreți sa ajungeți din Limenas în Limenaria sau invers, v-aș recomanda-o pe vizită, pe partea vestică este cel mai indicat. Cam 38 km pe un drum cât de cât mai lejerache ca pe partea estică. Despre semnele de circulație din insulă ? Mai pai și mare belit de ochi la ele. Nu-i capăt de insulă grecească dacă treceți de drumul pe unde voiați s-o luați, dar totuși, de ce sa pierdeți timp și nervi ?

Și să nu uit ! Am fost într-o zi pe la prânz, sacrificându-ne o juma de zi de stat la soare, am fost în satul Theologou, cumva în centrul insulei și unde se ajunge neapărat prin Potos. Cam 12 km făcuți lejer. Sunt patru taverne, dacă nu m-a lăsat memoria unde se servește o friptură de capră și niște coaste de miel, cum sa vă spun, dumnezeiesc de bune. Două feluri doi + două beri, la 30 de euro. Noi am mâncat la taverna Iatrou unde am ajuns pe la 12.30. Am constatat c-am avut noroc de-am găsit locuri libere, deoarece, pe la ora 14 au început sa „curgă” grecii la masă, de nu mai aveam cum să arunc un os de miel ce tocmai îl rosesem cu nesaț. Am cumpărat ulei de măsline tradițional pentru acasă. Aici am văzut miei la proțap în vitrină și tot aici m-a dat căldura șah mat. Tocmai pe mine, adoratorul soarelui.

Uitându-mă în urmă, cam astea fiind zilele mele de vacanță, parcă simt o mică părere de rău. Ca tot omul, zic ! Totuși mulțumit c-am venit în Thassos,  un loc unde m-am simțit relaxat, unde chiar am uitat de casă, de muncă, de stresul cotidian. Recomand cu plăcere Thassos pentru plajele și peisajele sale, pentru soare, pentru apă. Ciao !