Photo of elegant woman sitting by her car and looking at map

Am plecat de pe insulă uitându-mă în urmă nu la propriu, strângându-mi soția în brațe, și doar pescărușii ce ne însoțeau ne puteau simți tristețea din suflete. De, se terminase concediul totul fiind ireversibil. Ca-n viață, de altfel. Doar ele, păsările avide de pufuleții ce-i țineam atrăgător în mâini, știau că drumul duce către casă.

Deci, am plecat din Thassos la 8 dimineața cu gândul să ajungem cât mai repede, în limita siguranței, în Nessebar, unde aveam cazarea intermediară de o noapte. Pentru a ne odihni, știind că drumul de întoarcere este întotdeauna mai greu și mai stresant, dar și pentru a vedea litoralul bulgăresc din fuga mașinii. Traseul de întoarcere : Chrysopouli, se intră cu dreapta înainte de pod pe autostrada E90 Egnatia Odos, și se iese ( atenție mare !) pe la Komotini, ieșirea Komotini East, asta pentru a evita orașul în a câștiga timp, trecere punct de frontieră Nimfea-Makaza, unde am dat de niște vameși bulgari mai scrupuloși de fire.

Am continuat Kardjali unde am schimbat ceva leva la o bancă în care lucrau două tipe mai la vârsta de pensionare. S-au mișcat pe tastele calculatorului mai greu ca bunica mea de la țară. Funcționarele noastre bancare ? Parfum. Euro = Leva 1,94. Mai departe cu Haskovo, Dimitrovgrad, după Badeshte se intră pe autostrada A1 Sofia-Burgas cu direcția Burgas. Fac o paranteză declarând răspicat în fața marii adunări naționale. Drumurile din Bulgaria nu sunt cu nimic mai prejos ca ale noastre, iar această autostradp A1 Sofia- Burgas 360 km, întrece orice așteptare. Pe autostradă ne-a prins o furtună de zile mari, de nu vedeam la 5 metri în fața mașinii, semn că Ăl de sus ne-a lăsat liniștiți să ne facem vacanța și abia apoi a ținut morțiș să ne spele mașina. Băiat bun, ce să zic !

Am ajuns în regulă la Nessebar unde aveam cazare la Hotel Eliri, rezervare făcută pe Booking cu ceva timp înainte, acolo unde scria clar la localitate Nessebar și nu Ravda, așa cum am constatat neplăcut surprinși atunci când ajuns acolo. Am fost ghidați prin jungla construcțiilor noi de un taximetrist bulgar, taximetrist care mi-a cerut fix suma de 20 leva ( aprox 10 euro). Bă, voi sunteți nebuni ?

M-am consolat la gândul că, nu aveam să ajungeam în satul ăla cu tot GPS-ul și toate neamurile lui, așa de întortocheată era treaba. Deci, Ravda-Nessebar, ceva în genul porțiunii dintre Mamaia-Năvodari, dar mult mai dezvoltat cu foarte multe clădiri aflate în construcție. Se construiește în draci pe litoralul bulgăresc ! De unde bani ? După ce ne-am pus toate la loc, bașca interesându-ne  cam ce putem vizita prin preajmă, ne-am bucurat de oportunitatea de a putea vedea orașul vechi al Nessebarului. Auzisem de el. L-am vizitat ajungând acolo cu un City Bus d’ăla descoperit, de care fusesem încantat la urcarea sus sub cerul liber, dar dezamăgit imediat de începerea ploii. Prețurile ? Cam ca la noi, chiar puțin mai lejerache.

De furtuna pe care am trăit-o noaptea pe la ora 1, după ce dormisem beton vreo 2 ore bune, vă povestesc doar c-a băgat sperieții în mine cât sunt eu de bărbat. Au trosnit norii chiar deasupra hotelului zanganind geamurile non stop. Chiar începusem să mă gândesc dacă o să-mi mai găsesc mașina întreagă a doua zi de dimineață. Slavă Lui, era la locul ei la trezire, spălat curată. Hi, hi, mă dau mare !

Am plecat mai departe după ce servisem micul dejun la hotel, bunicel și nici n-am căutat defecte, cu direcția Balcic, unde aveam în plan vizitarea Castelului Reginei Maria. Nimeni care ajunge în Balcic n-ar trebui să-l rateze în a-l vizita, mai ales că, este o pagină din istoria românilor. Este o proprietate unde sunt prezente mărturii ai celor 37 de ani în care Balcicul a fost sub stăpânire românească. Va spun o speță. La intrare sunt două case de bilete. 7 leva pentru vizitarea grădinilor și a curții interioare. 5 leva pentru vizitarea castelului. Așadar, cine nu vrea să vadă castelul ( o vilă, mai uman zis) poate s-o facă lejer. Am plecat din Balcic plin de mândrie, pentru că, tot ce a făcut acolo Regina Maria este impozant ca lucru bine făcut în simplitatea gusturilor.

În Kavarna, următoarea noastră destinație, am mâncat la o terasă mișto la malul Mării Negre, mare care se vede turcoaz de acolo, ca și de la Balcic de altfel. Am servit pește și animale de mare. Doua feluri doi, păstrăv de mare și creveți în sos de unt cu lămâie, un desert, o bere, o cola = 51 leva ( 1 leva= 2,3 lei). Se intra în Kavarna, se ajunge în centru, ca imediat la singurul semafor să se facă dreapta către Marine Zone, se trece de trei străzi în care ai stop la fiecare dintre ele, la ultima se face stânga și se trece printr-un pasaj. Se mai merge cam 2-3 km, ca într-un final așteptat, să se ajungă la terase. Direct de la masă, fiindcă plaja era în fața terasei, am trecut la o răcoreală direct cu capul în valurile marii. Fix într-o spumă de val. Bineeee !

La Cap Kaliakra, următoarea oprire a noastră, este belea de impresionant ! Mergi cu mașina pământul îngustându-se de ambele părți, vezi cu ochiul liber marea cum începe să te cuprindă din două puncte cardinale, creându-ți o impresie grozavă. La intrare ? 6 leva biletul. Mai aveam doar 5 leva prin portofel, ceea ce a  dus inevitabil la o înțelegere tacită între mine și omul cu biletele. Merge așa cu ochiul făcut. Totul te lasă fără suflare, maluri abrupte cam suta de metri înălțime, vântul care suflă beleuzindu-ți părul, imaginația care nu te lasă să nu te gândești cam cum ar fi c-o furtună prin zonă, prezența unității militare cu tot arsenalul de radare în dotare, capul peninsulei unde am fost privind cu frică văzduhul. Im-pre-si-o-nant !

După ce se iese din Kavarna cu direcția Durunkulak-Vama Veche, nu știu, se merge cam 2-3 km, și se face dreapta spre Kaliakra. Exista indicator. Fără probleme se ajunge la obiectiv. Am trecut prin vamă lejer de lejer și doar Vama Veche a putut să ne mai oprească în drumul spre casă. Văzut, făcut baie, luat un aer de Vamă în piept și acasă cu noi. Deci, plecat din Nessebar la 8.30- ajuns în Călărași la 19  cu toate obiectivele atinse, fix 10 haș și 30 minute. Home, sweet home, vă pup pe portofel ! Al meu era gol deja .