646x404

Destăinuiala. Mă cheamă Birocrația. Sokeres mânca-v-aș io pe voi, mama mi-a dat numele ăsta de scenă să-i trăiască fustele alea largi colorate! Tata, săracu’, m-a ținut întotdeauna în brațe și m-a alintat, deoarece, băieții lui mulți fără număr nu făceau doi lei bănuți amărâți. Eu aduceam bani în famelie, se știeee!

Am dus-o mereu bine printre birouri aglomerate sleampăt ceaușiste de pe vremea lui răposatul, să i se liniștească oscioarele pe unde o fi acuma! Toți bugetarii m-au mângâiat pe căpșorul meu nespălat de săptămâni întregi, pentru simplul motiv că, frații mei, cu oftică pe părul meu blond, se bărbiereau cu șamponul meu din flori de scaieți. Auziți acilea ca vă spun! Toate domnițele titrat stilate de prin secțiile administrative mă implorau să nu plec, fiindcă le făceam dimineața cafeaua aburindă, ba chiar am tupeul să vă dezvălui că mă țineau de mână forțându-mă sa mai stau printre ele fericite că le aduceam căldură în suflete. La figurateee!

Dar se și muncește, să știți! Muuult! Două hârtii, trei surcele la intelectuali talmeș balmeș. Plus mormane de dosare cât tehnologia în floare, iar ca suplement aniversar, îngrămădeală pe scaunele din încăperi. Dar ăsta-i șpilul cu bugetăreala, să n-am parte de ochii mei! Anii au trecut șukar peste mine, sunt înfloritoare mai mult ca oricând, întrucât am trecut încetișor, încetișor, de la fereală la datul aramei pe față. Iar faptul că mai fac din când o șmecherie fofilată, o șpagă coafată, o furăciune adevărată, nu deranjează pe nimeni. Mai mă înjură câte unu’ pe la tilivizor, uite a dracului Birocrație că nu mai scăpăm de ea odată și odată! Dar eu țin capul sus, pentru că așa m-a învățat tătuca. Falnică! Talian bahtali!