Picture1

Declar sus cât mai sus, ai mei neștiind că pot atât de mult, c-am fost câștigat de ciclism până-n măduva oaselor. Nici fotbalul nu mai este ce era odată. Am urmărit cu plăcere Turul Franței cap coadă chiar dacă n-am făcut-o în direct și mai mult în reluare, iar acum mă uit la Vuelta ( Turul Spaniei ) cu acea perseverență și ambiție specifică băieților de pe șosea.

Ați auzit de impresionant atunci când un băiat subțirel urcă cu bicicleta o pantă de șapte, zece, cinșpe grade, el reușind imposibilul pe creste de două mii de metri altitudine ? Ați auzit de fantastic atunci când pe aceeași pantă se coboară cu o viteză amețitoare, sportivii riscând să se facă talmeș-balmeș în prăpastia ce se cască largă lângă șosea ? Ați auzit de spectaculos atunci când zeci de cicliști se îngrămădesc împreună cu bicicletele lor într-un accident ce provoacă fiori reci pe spatele privitorilor ? Sau de bucuria cicliștilor atunci când sunt pupați de gagici mai înalte ca ei cu ceva zeci centimetri ?

Sportul acesta l-am descoperit ajutat fiind de grupul inimos din oraș, pe numele lui de sosea, Bicicliștii din Călărași, grup care, prin postările lor de pe facebook in care ba îi văd pe la Silistra, ba pe la mare, ba cine știe pe unde și bravo lor, m-a ajutat să înțeleg de ce acest sport minunat pe două roți are din ce în ce mai mulți admiratori.

Vrem sport și trebuie să facem sport. Știe toată lumea, eu doar voind sa fac o aroganță, că sunt multe țări în care bicicleta a devenit un mijloc zilnic de locomoție, fie el de plăcere sau necesitate, mult mai la moda decât bmw-urile de două mii de euro asezonate incendiar cu multe cruciulițe în parbriz și cu nelipsita manea. Încă suntem în curba aia a lui House, Mouse, Gauss sau cum i-o zice, pe panta ascendentă spre modernism, în timp cu țările dezvoltate sunt în jos pe panta descendentă, ele întorcându-se la origini. Poate asta-i evoluția și în privința mersului pe bicicletă. Cu mașina-n sus cam în cincizeci de ani și cu bicicleta-n jos încă cincizeci.

Acum că paralela a fost făcută, vreau sa continui în a vă spune sa urmăriți Eurosportul românesc și uitați-va măcar o dată în viată ( nu la emisiunea de muzică populară ) la o cursă comentată savuros de Manolo Terzian, Alex Ciocan, Andrei “Jean” Comșa și Alex Hovco. Pe lângă comentariile de bun gust legate de aspectul cursei cu toate cele profesioniste, ei completează cu alte subiecte simpatice, gen o rețetă de mâncare de prin zona prin care trece coloana de bicicliști, ba de o pagina scurtă de istorie a locurilor și clădirilor de prin zona cursei, ba de câte o “ cearta ” scurtă între ei.

Aducându-mi aminte cu zâmbetul pe buze de ce mi-a strigat un prieten mult mai tânar atunci când m-a văzut pe bicicletă gonind ca un nebun pe sosea nea Optimistule, așa rău ai ajuns ?, referindu-se la faptul ca dădeam la pedalele bicicletei în loc să-mi iau mașina din garaj comoditatea fiindu-mi alimentarea, vă recomand încă ceva. Luați-vă bicicleta și circulați. Ia uite ce frumos este afară !

Pentru cei care se încumetă, de ce nu la concurs ?