Good

  Mă duceam sa trag o tură cu bicla pedalând mai ceva ca unul profesionist ( nu vă uitați în gura mea ), când pe la ureche mi-a trecut așea într-o boare, ea, frumoasă, bogată și tristă. Am întins mâna s-o prind sau măcar s-o ating și nu ca mi-ar fi prea tare drag de ea, ci doar s-o mai trag de limbă cam când are de gând sa vină, când crede de cuviință sa participe la anul în curs, cam pe unde a umblat și ce a mai făcut. N-am reușit din cauza soarelui puternic care mi-a tras nervos o palmă după ceafă si cât p’aci sa ma dea cu capul de ghidon, de m-au tăiat transpirații dese pe șira spinării.

  M-am uitat nervos la soare și da, într-adevăr, puternic stelaru’ . Tocmai era la sala de forță trăgând de fiare tot făcând încă mușchi pe razele lui forțoase. Și cum ziceam, m-am oprit curios sa văd cam pe unde se duce și ce intenții are, m-am făcut că plouă ca sa nu ma vadă vara ca o ard aiurea cu inamicii ei de clasă, ca imediat, s-o pornesc vitejește în urmărirea ei. Și caut-o de nebun prin locuri diferite, urmărit așea indiferent de ăla de pe cer, de altfel drag mie și pielii mele bronzate, umblă de nebun din scară în scară de era cât p’aci ca un negru și nu de la bronz să-mi fure bicicleta, stai de vorbă cu oameni și întreabă. N-ați văzut cumva o fată așaaa, înaltă subțirică, în ie românească îmbrăcată, cu struguri la urechi, frunze maronii în păr și cu ceva ploi reci prin suflet ?

  Când îmi pierdusem toată speranța, am găsit-o ghemuită și speriată într-un colț întunecos de scară. Era strâns făcută în tristețea-i proverbială, suspinându-și vremea. Este Septembrie, mi-a spus printre adieri reci de vânt, este timpul meu și încă găsesc locul ocupat de vară, ăsta-i oful meu și din cauza asta plâng, a continuat ea aruncându-mi printre cuvinte câteva picături de ploaie deasă.

  Mai stai, Toamnă, am încurajat-o eu, du-te vezi și tu grădina zoologică, vezi că avem meciuri de handbal și de fotbal în sală, mai du-te pe la bulgari de mănâncă și tu niște mici din carne de măgar, mai pierde timpul pe aici prin zonă. Ce atâta grabă ?

  Am plecat pedalând fericit c-am convins-o să mai atârne o perioadă bună primprejur, fără să dea de bănuit nimănui de intențiile ei. Nici măcar soarelui.

  Hai, pedalează băh, Optimistule, viteză, viteză prin plăcerea verii !