the_deep_dark_ocean_by_eemotional-d6efp2n

Ajungând zilele astea prin București cu treburi, și cum nu mai fusesem de ceva timp la muzeu, m-am gândit c-ar fi bine sa mă culturalizez și eu un pic. Mi-am luat de la un magazin ce are ca profil comercializarea semințelor ce cresc valori universale temeinic înrădăcinate prin oameni, le-am sădit repede cu toate necesare, prășit, irigat, cules și gata cultura prin mine pregătită să erupă la muzeu.

Dar sa nu divaghez prosteasca. Așadar, mi-am tras bilet electronic, mi-am scos curiozitatea nehalită din rucsac și dă-i pe vizitare. Mai întâi sectorul biodiversitatea României, urmând ecosistemele pământului, ca imediat, când s-o cotesc spre zona în care erau expuse  preistoria și istoria omenirii, privirea să-mi fie atrasa de o domnișoară ce stătea cuminte pe canapea, citind.

Nu era vizitator și nici nu făcea parte din administrația muzeului, așa cum inițial as fi crezut, asta deoarece, ea era expusa privirilor tuturor într-o cameră cam de cinci pe cinci, numai din pereți de sticlă construită. M-am apropiat curios pentru a citi ce scria la descrierea exponatului de care vă povestesc cu sârg.

Fată mare 18 ani și o zi (majoră, sa nu se ia nimeni de mine), expusă vederilor între orele 08-16. Nu atingeți! A trebuit să-mi scot din rucsac, pe lângă curiozitate, ochelarii de vedere. De, mai bătrân de fire, ca imediat după, să mă binoclez citind cu nesaț descrierea lungă a exponatului.

Așa scria și nu vă mint deloc: Fată mare, vie și nu bătrână, o raritate a zilelor noastre, ea devenind obiect de studiu pentru diferiți cercetători de diferite naționalități. Aceștia doresc sa eludeze misterul ce a stat la baza dispariției acestor minunate ce zburdau falnice pe trotuarele patriei, dar care, au fost urmărite și răpuse de braconieri insensibili dornici de trofee.

 Mai există alte câteva exemplare, dar în libertate și nu ca job, vreo trei sau patru rarități în rezervația naturală de la Hațeg, lângă cea de zimbri. Și Prințul Charles le-a vizitat. Ele pot fi admirate în toată splendoarea lor prin sălbăticie, plimbându-se braț la braț cu natura. De aici, la invitația anumitor organizatori, mai pleacă câte un exemplar pe la expoziții internaționale reprezentând ca valoare România noastră, noi fiind cam unica țară în care fetele mari mai sunt prezente. De asemenea, ele  fac parte și din patrimoniul Unesco, fiind rezervate eternității. Așadar, dacă doriți să mai vedeți o fată mare în carne și oase fără a o atinge răscolindu-i poftele, poftiți la muzeu! N-o sa regretați, credeți-mă !

Să nu se supere anumiți părinți pe mine 🙂 este SeFe.