Sfantul-Andrei-ziua-lupui

Nu știu dacă se pune și le convine ăstora de la revista Unica, dar eu, când sunt iritat de ceva, mă transform în măgar de nu mă mai mișc cu orele din pat de căpos ce sunt. Adică, îmi place să mă enervez des și s-o lălăi așa, ba pe la o bere, ba pe la un fotbal cu băieții, ba cu telecomanda în mână fredonând canalele, adică sunt un ciuș ciuș plăcut vederii.

Eu sunt cât de cât bine, bine merci. De unii am auzit mai nasol. Cică atunci când se mânie, își schimbă aspectul dintr-o dată în boi d’ăia grețoși puțini în simțire, animalele alea pe care nu le interesează prea mult ce se întâmplă în jurul lor. Calci ca boul ! De alții am citit că se transformă în porci și chiar nu-ți vine sa ai de-a face cu ei de murdari ce sunt, de unii am auzit ca se metamorfozează în urangutani, i-ați văzut mai des pe la televizor cu manelisme și turcisme de-ți vine ție, ca telespectator, să le tai liana din televizor. Uhu, Uhu, Măruță, Capatos, uhu !

Sunt și unii nervoși rău prin parlament, ăia care iau figura hipopotamilor din mlaștini, d’ăia greoi lasă-mă sa te las cu burdihanele mari și conturile grase. Osânză, tată ! Mai sunt două genuri de bărbați din categoria cărora nu fac parte, taurii și papagalii ( n-or fi animale, dar îmi dau ăștia din redacție s-o fac pe excepție). Primii, adulatorii florilor de câmpie și ale vacilor de prin cluburi, tauri care, atunci când sunt nevricoși, tropăie tot și toate. Ceilalți, papagalii supărați care se lasă purtați de ciocuri cu zăhărelul și care se lasă voit colorați în diferitele culori pastelate ale vieții, sunt cei mai puțini nervoși, așa la limita dintre indolență și nepăsare.

Citisem ceva și de acele nervoase care se transformă în maimuțe, daaa, alea de se ciugulesc de purici toată ziua în oglindă și pe care le aștepți cu zecile de minute să se îmbrace. Mai sunt mânioasele de gâște ( iar fac o excepție) care gărăie toată ziua la urechi, într-una, într-una, de nici nu-ți mai vine să te plimbi pe lac cu ele.

De scroafe nu-i frumos să zic nimic, de vaci am zis că-s prin cluburi alergate de tauri, leoaicele nu mai există, deoarece au fost vânate de braconieri, oile muncesc înghesuite printr-o instituție a statului, caaaam atât. Aaa, da, ar mai fi caprele de pe stradă, daa, alea de le știți cu toții de umblă cu ugerul scos pe afară, cu buzele cărnoase scoase în evidență și cu platforme în loc de copite. Căprărie urbană extrem de nervoasă.

 Închei aici cu speranța că ne vom enerva mai rar spre deloc, nu de alta, dar nu vreau să le dau mereu satisfacție boilor și vacilor ce pasc calm prin redacția Unica și care ne dau motiv de a ne transforma. Nervoșilor !