caricatura-tigani-tiganie

  E miloși suedejii, nu ca ai noștri, ăia dă zece cenți, cinci cenți, strângeam și noi zece ieuro pe zi, declară unui reporter o țigancă mai bătrână de Argeș. E aproximativ mulți plecați, o completează unul tuciuriu burtos din fire. Numai primarul râde. Și eu, normal. Voi n-ați râde ?

  Cică o delegație de suedezi albi la față și nu c-ar fi morți și doar din lipsă de soare, blonzi până-n toate cele cum nici nu vreau sa mă gândesc, au venit în România, județul Argeș, comuna Țițești, pentru a vedea situația materială, traiul și modul de viată al cerșetorilor români aflați la congelare cu mâna întinsă pe la ei pe acolo, ăia care le face viata grea liniștiților de la pol.

  De fapt, oamenii au venit cu intenții bune și cu soluții de returnare a țiganilor pe plaiuri mioritice. Chiar erau curioși în a le vedea traiul ăla greu care îi determină să atârne cu diferite malformații trucate printre civilizați.

  Doar fețele lor prelungi a la Fram Ursul Polar, adăugate la răceala lor proverbială, le menținu uimirea ca pe un aisberg prin caracterul lor de buna cuviință. Căsoaiele țiganilor pline de turnulețe care mai de care mândria satului, se înălțau semețe în fața surprinderii lor deja căzută prin praful de țară.

  Doar privirile albastre date cu ocheadă unul altuia, le trădă mirarea determinându-i rând pe rând sa caște gurile a intrat musca de uluire profundă. Mașinile bengoase din curțile țiganilor făceau casă bună cu calul, în bătătura cimentată de curând.

Uat it zis? Îl întrebară suedezii pe primar. Sărăcie, ce e pe ei, e și sub ei, le spuse haios primarul .

 Rasmunsenii nu puteau rămâne insensibili la clica de autohtoni colorați ce se țineau în turma după ei pe străzile comunei, așa că, la rugămințile primarului pentru un protocol scurt, s-au așezat în jurul focului făcut ad hoc în cinstea lor. Și au dat-o pe un proțap de oaie stropit din belșug cu țuiculiță de Argeș, completat cu niște dansuri țigănești de le zburda musafirilor părul blond care încotro. Și-au făcut-o pe beție până-n zori cu distracție și voie bună în cinstea bunelor relații ce-i leagă pe petrecăreți.

  Dimineața cu rouă pe ea, doar primarul plimbându-se printre leșinați care mai de care mai convulsionați, striga câștigător. Vikingilor, la noi se trăiește, tată ! Și se cerșește la voi, andersteeeend ?