RTEmagicC_barbat-cratita-incurcat.jpg

  Se zice că bărbații sunt cei mai buni bucătari din lume, că mâncărurile lor prăpădesc gusturile prin restaurante de cinci stele michelin sau c-ar putea face din orice bici gustos pe grătar întors. Numai să fie lăsați liberi în exprimare. Am văzut cu toții pe la emisiunile astea de cooking, că ăia care se bat cu pumnul în piept și fac pe interesanții cu rețetele lor gustos inovatoare, sunt numai bărbați dotați cu aere de pasionați.

  Uitându-mă la o emisiune de gen ce se difuzează acum pe TV, parcă mi s-a răsculat în mine pofta de a găti cât mai simandicos, ca imediat să caut pe internet rețete cât mai sofisticate, în care lintea roșie se dă prin salvie iar crapul se umple cu nuci coapte, în care orzo-ul se bagă pe gâtul caracatiței pentru a-i umfla stomacul acestei dichisite a bucătăriei, iar somonul a l’unilaterale cu paste cu negru de sepie va fi stropit cu un vin calite superieur Pinot Galben. M-am dat dracu, aa?

 Din păcate, până să ajung la bucătărie, mi-a trecut pofta de a găti precum visasem mai devreme. Nasol. De, trebuie sa fii făcut pentru așa ceva, corect ? Și lenea să nu facă parte din repertoriul culinar.

  De fapt, aici voiam sa ajung după atâta vai și amar de introducere, la pofta de a găti a bărbaților care piere imediat sau care dispare subit după prima experiență culinară la aragaz, constatând după, că la tomberon nici câinii nu mănâncă preparatul bucătarului de ocazie. Nu generalizez, să nu se supere adevărații pe mine. Eu comentez de marea majoritate a bărbaților ce au un job oarecare în dotare și care înainte de a ajunge acasă, o întreabă languros pe soție la telefon, noi ce mâncăm astăzi ? Ai făcut și tu ceva bun? N-ai facut ?

 Lasă că-mi fac niște cartofi prăjiti d’aia crocanți cum numai eu știu să-i fac, cu ouă ochi asezonate cu o salată de roșii uleiul de măsline inclus, măcar atât sa știu sa fac și eu, ar veni răspunsul lui susținut de nasul pe sus gen master chef.

  Adevărul este pregnant și lăsând vrăjeala la o parte de foc, să nu se ardă, nu de alta, luând în considerare foamea pe care o am pe mine în momentul de față, recunosc spășit rolul femeii în a ne potoli dorul de bunătăți calde aromate. Mamă, cum miroase în bucătărie !

  Hai că m-am enervat recunoscând până la urmă totul ! Are cineva o rețetă mai sofisticată ?  Acum mă bag pe aragaz. Despre ce vorbim ?