semn-circulatie-stop-604x270

  Comisia de la ministerul învățământului care analizase strict problema educației sexuale în școli, ajunse rapid la concluzia aberantă că elevii nu au nevoie urgentă de aceasta. Bandiții bătrânei din colectivul ministerial, cunoscând faptul că-n România natalitatea este foarte scăzută, au pus în aplicare planul diabolic de a-i lăsa pe elevi liberi în neștiința lor de a se proteja.

  Păi dacă atunci când ești elev nu faci un copil, atunci când ? Nu-i corect ? Și ce le-ar trebui în școală atâta cultura sexuală unor copii nevinovați ? Nu se trezesc părinții auzind prin casă câte o prostie cât al lor copil de mare ? Nu-l întreabă ei uimiți, măi, unde ai învățat cuvântul ăsta ? La școală, ar fi răspunsul micuțului. Ca apoi, odată cu trecerea anilor, elevul sa devină expert în a face prostii neprotejate pe bandă rulantă, el neștiind cum și în ce fel se umflă balonul aromatizat. O fi de la Orbit sau Winterfresh ?  Da, dar familia ce păzește, ar spune multă lume ? Depinde de familie și de modul acesteia de a-l informa  pe copil despre tentațiile vârstei ce-or sa vină furibund peste simțurile lui, dar câți dintre actualii părinți vorbesc deschis cu ai lor copii abordând subiectul franc ? Mulți ? Mira-m-aș !

  Și cum ziceam, am aflat pe surse ministeriale și mers pe burtă, c-au fost dezbateri simple în care toți au luat cuvântul lejerache fără niciun stres pe cap, ei cunoscând de-a fir a păr toate cerințele asociațiilor creștine, asociații care au folosit dintotdeauna influența lor asupra oricărei decizii legate de educația copiilor noștri.

  C-ar fi luat cuvântul, pe rând maică, pe rând, mai toți foștii profesori ce au învățat-o pe mamaia tabla înmulțirii, că numai de dinozauri avem parte prin ministerele astea, care speriați de evoluția învățământului românesc spre modernism, au dat-o voluntar pe aduceri aminte.

  Păi pe vremea mea, da stați să-mi iau proteza de pe jos, luă cuvântul o trecută de vârsta a doua, director cu programa prin ministerul învățământului, păi pe vremea mea, elevii aveau bun simț și nu se băgau la d’astea cu pornografii, cultura gay și alte periculoase avorturi. Ehei, ce vremuri !

  Dar și profesorii, continuă dânsa privind fix în aducerea aminte a tinereții ei duse prin cancelaria liceului unde predase, dar și profesorii erau sobri, domnule, aveau prestanță și vorbeau la orele de curs numai de binecuvântări creștinești, că plin mai era orarul pe atunci de lucruri sfinte.

  Un alt membru al comisiei tocmai ce citise sfânta scriptura pe de rost, spunând la obiect că asta ar fi viitorul educației românești, cea bazata, din păcate, pe real mai mult decât pe ireal, c-ar fi necesar ca toate strategiile de elaborare și de punere în aplicare al planului de învățământ pe următorii douăzeci de ani, să aibă la baza religia.

  Da, ședința ținută cu ușile închise se terminase cu votul oferit de majoritatea absolută, prin urmare, se luase decizia unanimă ca educația sexuală n-are ce căuta în școli. Se ridicară cu toții mulțumiți, rânjind satisfăcuți deoarece reușiseră să respingă planul diabolic al mișcărilor de extrema stânga, acela de a introduce materia cu gust de drac gol sexual în sistemul școlar.

  Doar un membru al comisiei rămăsese ca paralizat pe scaun cu telefonul la ureche. Îl sunase nepoata lui clasa a 9-a la un liceu bun din capitală, care-i spusese că este gravidă. Tristă veste, tristă lege.